Sunt cu capul in nori
11 Oct 2011 @ 22:15
Trebuia sa fiu la 19:30 la Iancului sa ma intalnesc cu cineva. Era 19:15 cand am vorbit cu el la telefon. Eram acasa.
Am plecat in tormba de acasa, stiam ca pot sa ajung la timp si sa nu intarzii. Pe drum mi-am dat seama ca mi-am uitat telefonul acasa si ca nu am cum sa dau de persoana respectiva. M-am tot cautat prin masina sa vad daca nu cumva mai am un telefon aruncat pe acolo (mi se mai intampla) si n-am gasit.
Ajuns la Iancului am parcat langa metrou si am cautat o solutie sa dau de prietenul cu care trebuia sa ma vad.
Hai sa va vad, aveti idee ce am facut? :)
Ti-a placut acest articol?
Ai pândit ieșirea de la metrou :)) ?
Mentioneaza te rog ca in tromba = maxim 50 km/h.
Te-ai oprit in intersectie si ai inceput sa clacsonezi? :)
Ţi-ai cumpărat cartelă şi ai vorbit cu el de la telefonul public.
Nope… :)
Nu te-ai mai întâlnit cu el și te-ai întors acasă.
@Cimil Cosmin – m-am intalnit :)
Ai rugat pe cineva sa iti imprumute tel :)
Te-ai intalnit cu el la tine acasa ?? :D
Ai luat metroul inapoi spre casa, ai ajuns in cinci minute, ti-ai recuperat telefonul si gata? Am presupus ca nu-i stiai nr de tel pe dinafara… Deeeeci, ce-ai facut?
ai scris mare pe un carton ori numele tau ori numele celui cu care trebuia sa te intalnesti// sau ai inceput sa strigi in gura mare “sunt criserb” :)
ceea ce a scris @mircea vroiam sa scriu si eu.
Te-ai asezat langa metrou. Te-ai uitat dupa un tip care foloseste un mobil si nu reuseste sa vorbeasca (logic tu nu-i raspundeai). L-ai abordat.
daca trebuia sa te intalnesti cu tipul care a facut al 39.000-lea comentariu pe blog, banuiesc ca “ai defilat” cu baxul de bere in fata metroului..:-)))
Simplu, l-ai vazut si l-ai strigat. El era deja acolo, te astepta.
PS: Sa nu ne lungesti mult cu raspunsul.
banuiesc ca ai facut ce faceam si noi toti pe vremea cand nu existau telefoanele mobile, adica ai asteptat frumos:)).
Adica nu vad de ce ai fi avut nevoie de telefon, din moment ce stabilisei ora si locul. In adolescenta, nu te-ai intalnit niciodata.. la ceas, la Universitate? :P
@all – nu aveam stabilit un loc de intalnire, era ceva vag, “la Iancului” si zona aia e destul de mare, nu?
M-am intalnit cu el, nu am plecat de acolo.
Nu ii stiam numarul de telefon.
Nu am venit cu metroul, nu stiam daca el vine cu metroul sau nu ;)
Il cunosteam, nu era nevoie sa ii scriu numele ;)
Nu m-am intors acasa sa imi iau telefonul :P
@MooNy – corect. Am fost la un chiosc care scria ca au cartele vodafeone. Am intrebat daca au cartele si daca au un telefon. M-a intrebat doamna de acolo ce vreau sa fac cu el, i-am explicat si mi-a dat telefonul ei :)
Chiar nu ma gandeam ca sunt oameni asa de treaba, ma gandeam ca o sa trebuiasca sa ma rog mult si bine de cineva sa imi dea un telefon…
Cum amzis, nu stiam nr lui de telefon, am sunat pe telefonul meu. A raspuns Dana si am pus-o sa-l sune sa ii zica unde sunt :)
Ha, i feel so good ca am ghicit. Intr-o zi a venit o fata (o eleva) la mine cu ochii in pamant daca pot sa ii imprumut “un minut pe cosmote” pentru ca nu mai are baterie la tel si nu stie unde e mama ei ca trebuia sa o ia de acolo si ca nu vrea sa imi consume credit daca nu am. I-am dat sa sune pe ideea “nu te grabi, am minute”. A sunat-o rapid pe mama ei si nu prea a inteles unde era, asa ca am rugat-o sa imi spuna mie si i-am aratat unde. Nu cred ca faceam asta cu un om dubios, insa nu e greu sa ai suflet si sa imprumuti “un minut pe cosmote” cui are nevoie.
Nota 10 pentru doamna de la ziare!