- Biografia lui Steve Jobs vine impreuna cu Ziarul Financiar
- Concurs: Castiga 5 abonamente la Bucharest Wheels Arena
Si-am vazut: What to Expect When You’re Expecting (Pregătește-te, că vine!)
La birou am tot felul de discutii cu privire la nastere. Vorbesc cu colegele care au nascut si povestesc fetele tot ce vrei si ce nu vrei. Sunt lucruri pe care, cei care nu au trecut prin asa ceva, nu au de unde sa le stie. Lucuri normale, care pentru unii par scarboase (nu-i asa Matei) dar asta-i viata, trebuie sa vorbim si despre ele.
N-am priceput-o nicodata pe aia cu mi s-a rupt apa, nu-mi venea sa cred ca o femeie lasa dare dupa ea, si na, noi baietii faceam misto. Nu cu rautate, dar le intrebam daca si-au pus o punga pe scaunul masinii pana la spital, sau l-au facut si pe ala varza? :)
Da, pentru unii pare naspa, dar noi ne-am amuzat. Noroc ca, colegele nu sunt suparacioase si ne povestesc in continuare. Unele povesti nu vreti sa le auziti pentru ca v-ar speria prea tare si n-ati mai face copii, asa ca am sa le tin pentru mine. Altele… spun ca nasterea este usoara.
Insa toate spun ca un copil, pe langa ca este o minune in viata cuplului, este si un mare chin. Nu este deloc o placere in primele luni de viata. Chiar daca… par fericite. Nu sunt. Sunt lucruri auzite de la apropiati care nu s-au sfiit sa-mi povesteasca ca viata dupa nastere nu este asa frumoasa ca in filme.
Un copil este in primul rand o problema si apoi o bucurie.
Asta nu inseamna ca un copil nu-ti schimba viata si nu te face fericit. In cele din urma copilul este cel care da sens vietii tale de la un anumit moment si e bine sa-l avem la varste cat mai fragede. Asa cred eu. E de preferat sa faceti copilul la o varsta cat de cat apropiata cu a voastra(ma rog, cat mai apropiata) pentru ca na, sa puteti tine pasul cu el. Copilul este ca un titirez si o sa-ti suga fiecare farama de energie.
Cam despre asta este vorba si in filmul ce l-am vazut in seara asta. Cinci mamici se pregatesc sa nasca. Fiecare se simte si se comporta diferit, dar trec prin toate problemele astea, pentru a aduce pe lume cate un copil.
Si in film, desi fiecare isi dorea cate un copil, niciuna nu se simtea pregatita.
Iar ca tata, e cam tot aia. Nu o sa te simti niciodata pregatit pentru un copil. Ideea e ca trebuie sa-ti iei inima in dinti si sa-l faci, iar apoi viata o sa te indrume pe drumul cel bun.
N-am sa va povestesc mai multe despre film, va las sa urmariti trailerul si va invit la cinema:
Totusi, va spun ca este o comedie romantica usoara, ce merita vazuta, noua ne-a placut mult ;)
Iar cum puteti sa-mi lasti un comentariu si sa-mi spuneti daca sunt chiar asa de usor de facut copiii (nu ma refer la procesul tehnologic), sunt o bucurie sau sunt o corvoada. Ma refer la primele momente, alea in care il aduci acasa si nu stii ce sa-i faci, cand nu poti sa dormi, cand viata ta simti ca ia alta intorsatura :)
Esti sigur ca doar colegele vorbesc la munca despre asta? :D
@Dragos – si colegii dar na, ei n-au fost acolo in fiecare moment, ar zice lumea ca voi nu aveti experienta necesara sau ca nu puteti sa va dati cu parerea exact pentru ca vorba aia, ele au nascut, nu voi :P
Un copil intotdeauna este o bucurie. Primele zile si saptamani sunt asa cum le faci sa fie. In ceea ce priveste expresia “nu sunt pregatit/a sa am un copil” nu o inteleg de loc. Cum e sa fi pregatit? Ce inseamna de fapt asta? Oare un copil este pregatit sa aiba bunici in loc de parinti?…..Cateva intrebari la care trebuie meditat. Sigur ca un copil schimba radical regulile in casa, dar e ceva normal. Daca si noi parintii vostrii am fi pus astfel problema, mai erati voi acum si mai faceati un subiect din aducerea pe lume a unui copil?
In 2 luni iti dau detalii :)
Eu am 36 de ani si am 3 fete 17 ani,9 ani si 2 ani.
Copii mici – probleme mici. Copii mari – probleme mari ;). 4ani/31ani
Fiecare sarcina e diferite, fiecare nastere e diferita, fiecare copil e diferit. Deci depinde de situatie. O femeie poate sa aiba o sarcina usoara, alta foarte grea, cu capul tot timpul in toaleta, cum am fost eu. Deci iti garantez ca pentru mine nu au fost 9 luni mirifice, ci 9 luni de chin. Dar am facut-o de 2 ori si nu exclud un nr 3.
La fel si cu nasterea, unele se tavalesc de durere, altele 3 contractii si au terminat. Depinde de cum te-a inzestrat natura, e ca la dentisti, unii suporta mai usor durerea altii mai greu. Ideea de care trebuie sa te agati este ca o data si o data se termina si ca uiti. Pe bune ca uiti.
Bebe. Depinde de fire, de experienta anterioara. Primul intodeauna e mai stresat saracutul, e normal, parintii trebuie sa faca fata unei necunoscute. La al doilea se mai calmeaza lucrurile. E obositor? O la la, sa ma fi vazut pe mine aseara cum plimbam copilul prin casa cu ochii inchisi, jumatate dormind. Si cum ma certam cu sotul, mai cauta si tu frecventa potrivita caci eu dorm pe mine, el, dar eu am adormit deja etc etc. Dar orice lucru bun necesita munca multa :).
Pentru mine un copil inseamna implinire, sens in viata, un viitor clar, pe care vreau sa il realizez. Te face fericit un copil? Da, de cele mai multe ori (exceptand cazurile cand iti vine sa il iei de o aripa si sa il arunci pe balcon :D).
Tu, ca tata, o sa fii mai putin afectat. Mama este cea care duce greul major, de aceea si eu zic cu cat mai tinerica, cu atat mai bine.
Si echilibru inainte de toate, faci totul pentru copiii dar copiii nu reprezinta totul din viata ta.
Ai copii – ai “necazuri”, n-ai copii – n-ai bucurii… Oricum ar fi, un copil aduce multa fericire, totul se-nvarte in jurul lui, totul are sens datorita lui. Nu poate sa-ti fie greu, decat daca nu-l iubesti…In ce ma priveste, am avut copilul la 20 de ani. Poti sa spui ca eram pregatita in vreun fel? Dar cu toate astea, m-am descurcat extrem de bine, l-am crescut cu mult drag si am un copil foarte bun. N-a fost greu nici o secunda.
Nu sunt de acord cu afirmatia Ellei, ca iti este greu doar daca nu-l iubesti, ba mai mult mi se pare chiar aiurea si jignitor sa zici asa ceva.
Daca am invatat ceva de la copiii mei este ca nu poti generaliza cresterea unui copil. Fiecare copil e diferit, de la nevoi fizice la nevoi afective. Unii sunt sugative de energie, altii sunt calmi, altii te alearga ca pe un caine, altii se joaca linistiti. Unii sunt plangacioasi, altora nu le auzi glasciorul. Unii dorm 14-16 ore pe zi, altii 9-10. Cum ti-e norocul.
Dragii nostrii !
Carte astea , a fost pentru noi o carte de capatai. Te cam poarta pas cu pas la ce sa te astepti. Ce veti decide voi sa faceti , sa reactionati la schimbarile ce vor aparea in viata voastra si a bebelusului e alta problema , dar cartea trateaza cu lux de amanunte ” La ce sa te astepti !”
Foarte buna !
Acum avem cartea a -2-a de aceeasi autoare , doar ca pentru perioada un an – doi ani.
Daca va trebuie , va trimitem !
Doamne Ajuta !
O problema si apoi o bucurie ????
Total gresit.
Cum poate Rodul unei Iubiri ” sa fie mai mult o problema decat o bucurie?!?!
Nu te uita la ce zice lumea.
@Alina – ce inseamna “cum ti-e norocul?” Norocul este sa ai copii. Sunt multi carora nu le surade acest noroc si pe ei ii compatimesc. Copilul e copil, bun, rau, urat, frumos, cuminte, linistit… Cum sa-ti fie greu? Daca e asa, greu iti e si daca nu ai copil…
@Ella Sunt copii si copii. Unii parinti au o viata mai usoara, altii mai grea. E diferenta intre un copil care doarme si unul care nu doarme. Asta nu inseamna ca vreunul din parinti isi iubeste mai putin copilul, doar ca pentru unii e mai greu si pentru altii mai usor.
Depinde extrem de mult de firea copilului, de ce ajutor primesti. Una e sa stai cu mama sau soacra in casa si sa te ajute si alta e sa cresti singur 2-3 copii.
Primul meu copil a avut reflux, al doilea nu. Si crede-ma, e mare diferenta. Imi iubesc la fel de mult copiii dar nu o sa idealizez si sa zic ca totul este perfect. Eu nu am avut probleme, dar am vazut ce inseamna pentru parinti cand un copil refuza sa manance.
Nu mai comentez ce inseamn sa ai probleme in sarcina cu copilul. Nu poti sa zici ca o femeie care se chinuie sa tina o sarcina trece la fel de usor prin ea ca una care nu stie ce sunt alea greturi si care poate sa alerge 5 tururi de teren de fotbal fara nici o pb.
Ideea principala e sa nu raportezi totul la tine si la situatia ta.
@Alina – Nu ma intelege gresit. Nu raportez totul la mine. Daca vrei sa stii eu am avut o sarcina toxica si timp de 4-5 luni am vomitat si sufletul din mine si mi-a fost foarte rau in conditiile in care la acea vreme (1978) nu erau medicamentele de acum si nici informatiile care ne sunt azi la indemana. Am slabit 10kg in timpul sarcinii dar, nu am fost la nici un control si la nici o ecografie pentru ca pe vremea aceea pur si simplu nu exista asa ceva, nu am luat nici un supliment alimentar, nu m-a ajutat nimeni cu nimic, nici macar cu un sfat, desi locuiam cu socrii mei pe atunci. In concluzie, nu a fost nimic roz in cazul meu. Cu toate astea, am avut norocul sa nasc foarte usor si repede (nu se faceau cezariene pe banda ca acum, nici vorba de asa ceva). Si inca ceva: nimeni nu s-a trezit macar o singura data sa stea cu copilul macar 10 minute noaptea. Numai eu am avut grija de el, pentru ca toti mergeau la servici si trebuiau sa fie odihniti. copilul era “serviciul” meu. Era , daca vrei, papusa mea. Nu mi-a fost greu deloc, pur si simplu. Si a avut si el ceva probleme de sanatate ca orice copil. Asta e!!!
Sa nu-ti mai spun cate scutece spalam (nu erau atunci pampers) si cum il caram numai in brate ca nu vroia sa stea in carucior (noroc ca la 10 luni a mers in picioare) si cum stateam pe la cozi interminabile cu el ca sa pot sa cumpar cate ceva de mancare… vremuri foarte grele dragilor, bine ca nu le-ati trait si voi…
Vorba aia “Copii mici, probleme mici, copii mari, probleme mari ” Momentan eu ma regasesc in primele cuvinte, o sa revin cu eventualile pareri …
este MI-NU-NAT!!!
Pingback: Blogging: Campaniile saptamanii 28 mai – 3 iunie din blogosfera romaneasca | refresh.ro
Pingback: Când surprizele se țin lanț : we > buzz blog