Să-i zicem Costel :)
Acum ceva vreme am zis că poate este cazul să facem și noi un copil. Am zis să încercăm, cu toate că nu eram prea convinși că este un moment potrivit. Știți cum este aia, probabil niciodată nu este un moment potrivit.
Am încercat și ne-a ieșit.
Atunci când am aflat am vrut să vă povestesc, dar articolul a stat în draft până acum. Îl aveți mai jos, exact cum l-am scris pe 21 mai.
Dragilor, nici nu știu cum să încep acest post. M-am tot gândit dacă să vă spun sau nu, dacă este bine să scriu pe blog despre asta și până la urmă am zis că face parte din viață noastră și cum am vorbit despre atâtea alte lucruri pot să vă spun și asta.
Mulți ne-au pus tot felul de întrebări, mulți ne-au spus că vine un moment în viață când trebuie să mergem mai departe, când trebuie să ne gândim și la ceea ce lăsăm în urma noastră. Au fost ani la rând în care am tot fost întrebați, au fost multe răspunsuri “atunci când o să vină momentul” sau “atunci când o să fim pregătiți”.
Ei uite că ieri, marți 20 mai, după ce acum două zile testul a ieșit negativ, Dana mi-a spus cu lacrimi în ochi că este însărcinată. În acel moment am simțit că nu mai am replică, pur și simplu nu știam ce să-i zic. Aveam impresia că mi-a scăzut glicemia sau poate că am o cădere te calciu.
Eram la birou și vestea mi-a venit prin telefon. Dana era speriată de întârziere și eu i-am sugerat să-și mai facă un test chiar dacă și ea era la birou.
Ziceam că nu are cum să rămână însărcinată pentru că nu ne-am hotărât de foarte mult timp să ne apucăm de treabă. Ne-am hotărât doar cu două săptămâni în urmă și am lăsat protecția la o parte o singură dată. Doar o dată. În plus nici nu era în perioada de maximă fertilitate, așa că am gândit că nu se poate. Ei uite că s-a putut.
Vorba aia, punct ochit, punct lovit :)
Cum ne simțim? Este greu de spus. In prima fază ne-am speriat, apoi am realizat că suntem niște mari norocoși. Sunt atâția care au încercat perioade lungi de timp și nu au reușit, sunt care au avut nevoie de tot felul de ajutoare medicale și noi am reușit din prima. Nu avem cum să nu ne considerăm norocoși.
În același timp nu pot să zic că nu ne este frică. Ne este. Ne este pentru că nu știm la ce să ne așteptăm, ne este pentru că știm că Dana o să se schimbe (ea în primul rând) iar aceste lucruri ne sperie. Cu timpul o să ne obișnuim cu ele, dar acum, zilele astea suntem fericiți și speriați în același timp.
Mai mult fericiți, acum de ce să nu recunosc, dar totuși teama de necunoscut și întrebările ce ne trec prin cap ne macină și ne dau un sentiment de teamă.
Cam asta este vestea bună pe care voiam să o notez aici, să rămână si peste un timp să citesc acest post cu nostalgie.
Bănuiesc că nu suntem singurii care au trecut prin așa ceva, sunt sigur că au fost mulți din cei care trec pragul acestui blog în aceeași situație. Poate ne mai împărtășiți și nouă din experiență voastră, sunt sigur că aveți ce povesti.
Partea bună este că prietenii apropiați sunt cam în aceeași situație, doar că ei au câteva luni, până la un an, avans. Nu mai trebuie să cumpărăm tot felul de lucruri pentru că deja le avem promise de la ei :) Am înțeles că așa merge treaba. Totul se transmite mai departe pentru că la ce prețuri au lucrurile pentru puști… dar hai mai bine să nu vorbim acum. Sunt convins că vom mai avea destule ocazii.
Marea problemă pe care o avem, cel puțin la asta ne gândim acum, este cum să facem că din două camere, mă rog, una și un open space să facem un spațiu potrivit unui nou venit pe lume. Facem un perete și ajungem să avem un clasic apartament de două camere. Dar care cameră o dedicăm puștiului, dormitorul actual sau sufrageria. Avem câteva variante în cap, dar parcă niciuna nu este potrivită. Poate că încă chiar nu știm ce vrem și ne punem prea multe probleme. Sunt convins că un copil nu trebuie neaparat să aibă camera lui, nici noi nu am avut la rândul nostru, dar… totuși ne gândim.
Eh și mai avem probleme (poate imaginare), dar în mintea unor proaspăt părinți acestea par destul de mari :)
Cu alte cuvinte voiam doar să vă spun că așteptăm un copil, nu știu ce m-am întins așa mult, poate că nu interesează pe nimeni.
Acesta a fost postul pe care l-am scris atunci, acum însă lucrurile s-au mai schimbat.
S-au schimbat în sensul că acum suntem doar fericiți și abia așteptăm să vină Costel pe lume. Nașul i-a zis Costel pentru această perioadă, când o să apară pe lume o să aibă un alt nume.
Nu mai suntem stresați, suntem fericiți că o să avem un copil și o să vedem noi cum o să fie. Bănuiesc că o să fie o perioadă mult mai frumoasă a vieții chiar dacă pentru moment este o perioadă plină de necunoscut.
Am rezolvat și problema camerelor, nu o să mai facem nimic în apartamentul pe care îl avem, o să ne apucăm să facem o casă. Vedeți cum se rezolvă lucrurile, toate se rezolvă de la sine când ai un motiv întemeiat.
Ce să vă mai zic, suntem niște viitori părinți bucuroși și nerăbdători să-l avem pe cel mic în casă.
Acum poate că v-ați prins de ce am mai scris despre chestii pentru copii, deh, m-am uitat și eu pe tot felul de siteuri. Și să nu vă surprindă dacă am să mai scriu, cu siguranță o să mai am astfel de subiecte.
O să am întrebări, o să am nelămuriri, am să le scriu aici pe vreme ce apar. Am să vă întreb de hăinuțe, de jucării, de tot felul de chestii pentru copii, chestii de care până acum nu ne-am mai lovit și de la care sunt convins că am să primesc multe sfaturi ok. Știu că mă citesc multe mămici și eu am fost întotdeauna pentru schimbul de experiență.
Nu știu ce să vă mai zic acum, a venit momentul să vă dau această veste și sper să vă bucurați alături de noi și să mă înțelegeți atunci când o să vedeti că posturile o să fie mai rare, am înțeles că timpul o să fie mult mai scurt în trei :P
P.S. În poza de mai sus o vedeți pe Dana în săptămâna 23 ;)
Sa fie intr-un ceas bun! E un pas important inainte copilul, esti un norocos…
Felicitari si sarcina usoara Danei! Eu zic ca veti fi niste parinti foarte misto pentru Costel :)
Btw, a fost destul de evident cand ai pus postul cu 2 liniute si m-am bucurat inca de atunci pentru voi ;)
Felicitari si o viata minunata in continuare!
@Ciupercutza – hehe, nu mulți s-au prins la postul ăla :P
@Tim – sunt, să știi. Mulțumim frumos!
@alina – să fie la toată lumea frumoasă.
Felicitări! Ai scris la un moment dat și mă alătur expresiei tale:„punct ochit, punct lovit!” :))
Multe felicitari!! Sa fie sanatos si sa va bucurati de el!
culmea! azi vorbeam cu fii-mea (22 de ani) despre momentul dorintei de a avea un copil. ma autocitez “eu cred ca d-asta esti un om ok si ai fost un copil minunat, ca amandoi te-am dorit chiar in acel moment”. e mare lucru cand amandoi isi doresc cu ardoare un copil CHIAR in acel moment… nu stiu cum a fost la voi!!
…Costel al meu era un Eduard/Andrei/Vlad timp de 9 luni (fara ecografii si alte minuni in anul 1991!) si asa o Anda reusita a iesit…
Felicitari!
@Gabriela – nici nu știu dacă ecografiile sunt acum un avantaj, sau era mai ok înainte. Sunt convins că surpriza era mai mare :)
@Andy – mulțumim!
Cel mai frumos e atunci cand poti impartasi o bucurie.
Acum am citit, acum am aflat de frumoasa voastra perioada. Ma bucur pentru voi, sa savurati fiecare clipa a cresterii bebelusului. Sunt momente unice si deosebit de frumoase. Sanatate multa va doresc, sarcina usoara Danei.
Felicitari! Si toate cele bune, o sarcina usoara si cum ai scris la un moment dat ca va asteapta “o perioada plina de necunoscut” imi aduc aminte cand m-am dus la maternitate dupa sotia mea si baietelul sa-i aduc acasa mi-a zis moasa care era de garda ” aveti grija de el ca a venit pe lume fara carte de instructiuni” cand am plecat de acolo am ras dar acnd am ajuns acasa deja au inceput sa apara semnele de intrebare. :)
Iar daca te iei dupa anumit medici renumiti care au o anumita “reteta” pentru copii (pe care si noi am aplicat-o si a functionat)si la ceea ce ai zis mai sus ” În plus nici nu era în perioada de maximă fertilitate, așa că am gândit că nu se poate” ati putea cauta si un nume de fetita, dar nu e batut in cui.
Si uite cum familia Serb se mareste :) felicitari tinere tatic, sa va bucurati de aceasta perioada si de micul Costel ce creste incet incet. Sarcina usoara Danei!
Felicitări… În curând un nou capitol în viata voastră…
Multe felicitari!!! Sarcina usoara si nastere si mai usoara!
Cat despre camera copilului,o sa vedeti ca in primele luni va dormi cu voi in PAT!
Deci asa avem niste prieteni de familie,au apartament cu 3 camere si facusera un dormitor special pentru cea mica.
Da’ de unde! Cand au adus-o acasa ,au pus patutul in dormitor cu ei,ca sa o aiba noaptea mai aproape cand alapta ,iar apoi,dupa cateva nopti,au pus fetita in pat cu ei direct pentru ca era usor agitata daca dormea singura.Sunt mai mult ca sigura ca asa veti face si voi.Cel putin faza cu patutul la voi in dormitor.
Oricum,multa..bafta!!
@marius – așa este, este frumos mai ales când ai cu cine să o împărtășești.
@Erika – mulțumim frumos!
@drumetzu – ne-am dorit prea mult băiat ca să ne mai gândim acum la nume de fetiță. În plus la toate ecografiile la care am fost ne-a fost confirmat că este băiețel. La prima ni s-a spus că în procent de 70% este băiat, apoi la a 2-a procentul a crescut la 80%, iar la ultima procentul a fost 100%. Eu zic că nu are rost să ne gândim la nume de fetiță, bănuiesc că nu poate să fie eroarea așa de mare.
@Suzy – mulțumim mult. Ne bucurăm deja, simțim cum anumite lucruri se schimbă deja ;)
@Soacra – În curând? Eu simt că deja a început un nou capitol :P
@Georgi – O să vedem cum o să doarmă. Intenționăm să nu doarmă cu noi în pat, dar știi cum este, una este planul și alta realitatea. Oricum, cu noi în cameră o să doarmă mai mult ca sigur pentru că nu prea avem variante. În momentul de față avem doar două camere. O să vedem în momentul în care vine cum o să facem, noi suntem dispuși să dormim chiar în living și să-i lăsăm lui dormitorul nostru. Să vedem… prefer să nu ne facem de acum socotelile pentru că poate nu se potrivesc :)
Pingback: Patru ani
Feĺilicitari! Sa aveti un copil sanatos sa creasca mare si sa va aduca bucurii. Lafel s-a intamplat si la noi exact din prima o singura data nu ne asteptam si este cel mai minunat cadou pe care D-zeu ni l-a dat. La inceput e foarte greu dar usor usor invatati va acomodati si veti fi si mai fericiti si uniti ca pana acum. Dana se va schimba si eu m-am schimbat am devenit o femeie mai buna mai matura mai implinita si fericita zi de zi alaturi de ingeras asa ca va urez si multa rabdare si putere sa treceti peste momentele grele. Acestea vin si trec repede lasand in urma doar ce e mai bun.
@Georgi – si noi am trecut prin momentele aste cu primul copil (avem 2) dar am descoperit un truc pe care l-am recomandat si multi ne-au multumit :)
Adormeam copilul in brate sau tinut pe piept in pat iar cand il puneam in patutul lui puneam pe cearceaf un tricou de-al meu sau de-al sotiei purtat putin cat sa prinde un pic de miros, doar bebelusii in primele saptamani pe miros se bazeaza. :)
@criserb – La ceea ce ai zis cu ecografia mi-am adus aminte de o intamplare haioasa, finii nostri urmau sa aiba un copil si mergeau la control la un medic…..ziceau ei bun, pina in luna a 7-a au mers la el si ar fi trebuit sa aiba o fetita perfect sanatoasa noi ne gandeam ce sa-i luam la finuta, medicul a plecat in concediu si au mers la control la alt medic si ce sa vezi pe finuta noastra o cheama …………….Mihaita :)
Felicitari pentru amândoi si sa va aduca numai fericire :D !! Multa sanatate :)
@drumetzu – Ha! Ce tare! bine de stiut!
Eu inca n-am copii,dar or sa vina si la mine dupa nunta..ooff!! O sa fie folositor :) Daca ar fi dupa maica-mea si soacra-mea..ar trebui sa fac fix acum!Fara sa mai treaca 9 luni :)) Asa sunt de plictisite ca n-au si ele o “jucarie” :)))
Felicitari! Sarcina usoara Danei! Pot sa va confirm este minunat … un zambet va va da si ” tartinabili” veti fi :)!
Felicitari! Tocmai a inceput cea mai frumoasa parte a vietii voastre. Ce zice sefu’ ca va deveni bunic?
Sa fie intr-un ceas bun si cel mic sa va aduca numai bucurii ! Sarcina usoara !
Pingback: Trebuie să-mi iau un calorifer electric
Nu știu ce zice șeful, dar “șefa” (din Petroșani) este foarte fericită :)