Ochelaristul la fizer

Port ochelari de ceva ani, să fie peste 10 și niciodată nu m-am simțit nasol. Deh, îi port tot timpul, m-am obișnuit cu ei, nici nu-i mai simt. Fac parte din mine ca să zic așa.

Asta până mă duc la tuns și acolo tre să-i dau jos, că na, să poată omul să mă tundă.

Ei bine, după ce începe să mă tundă, ia el puțin pe laterale și tot timpul mă întreabă “e bine așa?”. Bă, voi vă dați seama că eu mă uit că chiorul în oglindă și nu-mi dau seama dacă e bine sau nu? :) Îi zic din start, ori că “e bine”, ori întreb cu ce număr m-a luat.

Mi-am adus aminte de zilele trecute, când m-am tuns, chiar nu a existat și nu există moment în care să stau așa ca prostul și să nu știu ce să răspund.

Cum să-i răspund dacă eu nu văd? :))

Ați pățit? Pățiți chestii asemănătoare? :)