Momente penibile din viata

Din cand in cand, toti trecem prin chestii d’astea, se intampla fara sa ne dam seama si ulterior ne amintim de ele cu zambetul pe buze, dar atunci cand au avut loc nu ne-am simtit deloc in largul nostru.

Acum zambesc, imi aduc aminte ce-am patit la un moment dat si ma gandeam sa va povestesc si voua :) Asta ca tot am trecut printr-un moment naspa si zilele trecute cand eram nemultumit de caldura din apartament.

Era undeva prin 2003 cred (eu cu memoria nu stau prea bine), ma angajasem pentru prima data la o firma de gaze. Ne ocupam cu bransamentul gazelor, chestii de genul asta. Eu m-am angajat cu pile, director de vanzari, a fost primul meu job.

Intr-una din zilele frumoase de vara cand nu prea aveam ce face, la doua saptamani dupa angajare, seful (un prieten de altfel) imi spune sa ma duc pana in Dimitrov, asa ii zicea cartierului respectiv, sa vad ce face una din echipele de instalari. Se tot plangeau oamenii din blocul respectiv ca ne miscam cam incet si na, trebuia ca cineva sa ia taurul de coarne. Cum v-am zis, am fost trimis sa vad despre ce e vorba.

Ajuns in cartierul respectiv, vad niste “Dorei” foarte relaxati, intinsi pe iarba. Deh, tipic romanesc. Cum la vremea aia eram plin de elan (nu ca acum n-as mai fi) ma duc in mijlocul lor si incep sa-i cert. Ii iau la intrebari, le vorbesc de sus ca deh, eu eram director, ei niste simpli angajati si ii cert asa vreo juma’ de ora fara oprire. Se uitau ei cam ciudat la mine, ca na, nu ma stiau, si eu ciudat la ei ca na, nici eu nu-i stiam. Au inceput oamenii sa-mi spuna care le e problema, de ce nu muncesc, sa-mi povesteasca despre faptul ca le lipseste aia si aia, ca nu au ajuns materialele, chestii d’astea, de santier. Le zic ca ma ocup eu de toate, ca le fac rost de toate cele, numa’ ei sa termine lucrarea cat mai repede ca deja ne sar oamenii din bloc in cap.

Dau sa plec, dar apare un individ ce pana in acel moment a stat undeva retras. A venit glont spre mine. Imi parea cunoscut asa ca l-am salutat. Ma saluta si el intr-un mod foarte zambaret si incepe sa-mi povesteasca in vazul tuturor “angajatilor mei”.

M-a luat asa cumva pe ocolite, multumindu-mi pentru implicarea de care am dat dovada, pentru convingerea cu care am zis ca le rezolv eu pe toate si la final imi spune, “dar stii ceva, angajatii tai sunt la blocul celalalt, noi suntem de la alta firma”.

Bai frate, in momentul ala mi-a cazut fata. Nici nu va imaginati cat de naspa am putut sa ma simt in fata oamenilor aia care au inceput sa rada in hohote de mine…

Mda… se mai intampla si d’astea in viata unui om :)

Hai ca daca tot mi-am adus aminte de perioada aia va mai zic una, scurta ca si asa am scris prea mult.

Mergeam la Arad dupa niste centrale termice. Imbracat frumos, la patru ace, ca deh, eram director :P Pe drum, nush cum ma aplec eu si aud un parait. Parrrrrr si pantalonii mei se rup de la slit pana in noada curului. Aveam o gaura de toata frumusetea :)

In mintea mea planul era facut, intentionam sa ma duc la un magazin la intrare in Arad si sa-mi iau alti pantaloni… deh… se mai intampla.

Dar, cum planul de acasa nu se potriveste cu cel din targ, pe drum ma opreste politia. Radar :) Pentru ca lucrurile sa fie cat de penibile posibil, unul dintre politisti era de fapt o politista:P Ma pun ei sa cobor din masina si cand ma vad aia cu ditamai gaura in pantaloni, pufnesc in ras. Ma, nu va imaginati cum e sa stai in fata unor politisti(mai ales cand una e femeie) in chiloti. Radeau aia de se spargeau si eu… eram ca un rac :)

Hai ca v-am zis destule, sunt numa’ bun de a face stand-up comedy.

Chiar asa, ca tot n-am mai fost de ceva vreme la un stand-up comedy bun, am sa ma duc luni, 28 noiembrie, la Grand Cinema Digiplex de la ora 20:30, la un stand up comedy cu Teo, Vio si Micutzu.

Mai vine cineva?