Moastele Sfantului Dumitru protectorul Bucurestiului

In drumul meu zilnic prin piata Unirii nu puteam sa nu observ ca ceva se intampla la Mitropolie. Mo imi zice ca sunt Moastele Sfantului Dumitru. Nu prea le am eu cu biserica dar am socotit ca e momentul sa incerc sa mai fac si eu niste poze. Am mers cu Mo, care se pare ca incepe sa-i placa fotografia… asa e, cand pui odata un aparat foto in mana… cand ai cu cine sa vorbesti despre poze… te prinde… si nu te mai lasa… Succes Mo si la cat mai multe cadre frumoase.

Era o nebunie de nedescris, o coada lunga de peste 500m, de oameni credinciosi care doreau sa pupe moastele. Nu stiu la ce ajuta chestia asta… asa ca nu comentez. Mai multe detalii am gasit aici, dar nu eu nu am avut rabdarea necesara sa citesc la ora asta :( Cum am zis… o coada imensa pe de o parte a strazii si pe mijloc tot felul de “reprezentante” ale diverselor locase de cult din tara… de unde puteai sa-ti cumperi chestii bisericesti: matanii, tamaie, biblii si mai stiu eu ce…

O lumanare in amintirea celor ce nu mai sunt printre noi :( si pe care-i vom pastra pentru totdeauna in inimile noastre…

Si gandurile se indreapta tot catre ei… pareri de rau.. amintiri, suferinta…

Am vazut un popa vizibil deranjat de slujba ce avea loc. Nu intelegea omul ce-i comunica persoana de la “celalalt capat al firului”… deh… Se poate asa ceva… eu in locul lui intrerupeam slujba ca sa ma pot intelege cu X-ulescu calumea…  Nu-i suport pe popi, sunt niste hoti… nu degeaba se zice “sa faci ce zice popa nu ce face el”

Cum va ziceam mai sus, multimea de pelerini la cumparaturi de icoane, cruciulitze…

Si fetele care au ales calea cea sfanta, ruperea de placerile trupesti :) … cea din dreapta cam scarbita de ceva… de ce? Numa ea stie..

Un alt lucru ce l-am remarcat la Mitropolie… toaletele publice, gheretele alea din plastic pe care le vezi in general in diverse locuri din Bucuresti…  parcuri, zone mai aglomerate… pe care eu nu inteleg cine le foloseste… dar stiu ca degaja in jurul lor un miros al naibi de naspa… nu sunt un sensibil si nici cu nasul pe sus… dar cand trec pe langa “gunoaiele” alea… mi se face greatza…