- Gata, am strâns piscina plus câteva constatări și costuri
- Vă plac noile fântâni de la Unirii? [video]
M-am schimbat. Pentru copil orice, pentru mine mai puțin.
Mă gândeam zilele trecute la trecerea timpului și mi-am dat seama că m-am schimbat. Nu știu dacă doar eu sau este o chestie ce se întâmplă părinților, dar asta-i situația.
Când vorbim de schimbat mă refer la prioritățile în ceea ce privește achizițiile personale. Dacă pe vremuri îmi cumpăram tot felul de chestii fie că aveam nevoie de ele fie că nu, un fel de “cumpărare impulsivă” acum nu mai e chiar așa. Acum mă gândesc de 10 ori înainte să-mi iau o chestie și de multe ori rațiunea câștigă și nu mai arunc banii pe tot felul de chestii pe care le folosesc de câteva ori și apoi zac într-un dulap.
Cam la fel procedez și cu vestimentația. Dacă pe vremuri dădeam fără probleme 500 lei pe o pereche de adidași acum sunt ceva mai cumpătat și mai caut sau chiar dacă dau cei 500 de lei, acum parcă am așa o fărâmă de regret.
În schimb dacă văd ceva bun pentru fii-miu, ceva ce-mi place dau fără nici o problemă orice sumă de bani. Dacă eu nu m-am îndurat să dau o căruță de bani pe niște încălțăminte de la Salomon (în condițiile în care pe mine m-ar ține ani de zile) pentru fii-miu nici nu am stat pe gânduri. I-am văzut, mi-au plăcut și am plătit fără nici o reținere.
L-am văzut zilele trecute că se uita la o mașinuță destul de scumpă, în condițiile în care cred că mai are 500 de bucăți pe acasă, și n-a zis nimic. Știa că-i prea scumpă, că-i prea mare, că nu mai avem loc de ea etc.
Ei bine, a făcut ceva și am zis că-i frumos să-i fac și eu o surpriză.
Am pierdut vreo 2 ore pe telefoane, la tot felul de magazine din București să-i iau copilului mașina pe loc, nu prin curier. Și nu doar că am dat pe ea o căruță de bani, dar chiar m-am bucurat că am reușit să o găsesc și să i-o iau.
Știam că am să-l văd foarte bucuros și așa a fost. Bucuria lui m-a făcut pe mine bucuros și asta e tot ce a contat.
Ne jucăm împreună cu jucăriile, se joacă și singur, e distractiv.
Dar da, m-am schimbat și el a devenit o prioritate. Nu din necesitate sau ceva, ca are de toate, dar de fiecare dată când văd ceva ce știu că i-ar plăcea îi iau fără să mă gândesc rațional, iar când eu am nevoie de ceva… mă mai gândesc.
Nu-mi imaginam acum câțiva ani că am să renunț la cumpărăturile impulsive pe care le făceam pentru mine… dar uite că m-am schimbat. Și nici măcar nu regret asta.
Cu toate astea sunt conștient și că are prea multe, că având chiar de toate nu-l mai bucură nimic cu adevărat, dar din când în când uit de gândurile aste și-i cumpăr toate prostiile ce cred că i-ar plăcea.
Nu-i prea cumpăr în schimb chestii scumpe atunci când le vrea el. L-am învățat cu banii și atunci când îi spun că ceva e prea scump și nu am bani înțelege. Se uită la ele, stă minute bune, le studiază, dar nu insistă. Înțelege că n-am și îmi spune că “aștept tata, o să-mi cumperi tu când poți”.
La voi cum e situația? Asemănătoare sau încercați cumva să păstrați un echilibru? (bine, nu că eu n-aș încerca :P )
Oarecum asemănătoare ca structură, dar mai redusă ca volum. Când le place sau vor ceva sau trebuie să le iau ceva, dau mult mai ușor o sumă mai mare de bani. La jucării nu prea mai e cazul, la haine încă nu comentează, nu prea le pasă. Însă dăm spre mia de euro pt o tabără la schi cu tot ce trebuie inclus pt că știu că vor, că le place și că se vor distra! Și schiatul e o abilitate care nu se uită toată viața!
@Haivas – mă, nici al meu nu vrea haine, nu comentează, dar îi iau eu ce-mi place mie, sau chestii la care eu am tânjit da’ nu le-am luat :)
Acum sunt jucariile, maine sunt activitatile care iti mananca nu doar bani dar si timp si mai ales weekendurile…. Si guess what, o faci cu “placere”.
Cineva care se duce sambata la https://www.opus-one.ch/representation/spectacle/14033/walking-with-dinosaurs/ si care a platit 80CHF pe bilet… si suntem 4 :)
@Alina – frumos, frumos. Până la urmă cu astea rămâi, cu amintirile, cu distracția cu bucuria de a fi cu toții. Distracție plăcută!
Eu am doar 3 perechi de pantaloni si 4 perechi de incaltaminte. Si nu imi vine sa cheltui bani pe altele. In schimb pentru cel mic nu ezit. De exemplu are si al meu macaraua de la bruder. Si el le viseaza si tot ca al tau nu insista. Insa face aluzii. Saptamana asta a zis ca a visat un motostivuitor de jucarie. O sa caut. Cand a primit de la rude un set lego de tren, la fel, nu am ezitat si am mai luat 2 seturi de sine lego cu macaz.
Si in seara asta se juca in compania unui troller scos din debara….
@criserb – Așadar, ai mutat cumva spre el ceea ce îți dorești tu.Mi se pare a fi ceva gri :)
Clar s-au schimbat prioritățile și la mine.Copiii sînt pe primul loc.Încerc să le explic cum se obțin banii, le dau bani să își cumpere singuri pufuleți de la magazin, le iau ce consider că le este mai de calitate în funcție de posibilitățile mele și de durata de utilizare a produselor.
Are perioade cînd își dorește jucării doar de la Lego Ninjago, squeeze ăia de la Lidl, etc.
Pe de altă parte încerc să nu îi iau orice ăși doresc fiindcă cred că își va pierde interesul pentru alte jucării în viitor.