Gruia lupta pentru vedere
Dupa cum stiti, aseara am fost la radio, iar acolo printre multe alte lucruri noi pe care le-am aflat a fost cazul acestui baietel care lupta pentru a-si vedea mama, tatal, fratiorul.
La aproape 5 saptamani de la nastere am mers impreuna cu Vlad la un control la ochisori si atunci alti medici au descoperit ca ochisorii mei sunt bolnaviori. Din cauza oxigenului pe care l-am primit cand m-am nascut retina a inceput sa se desprinda la amandoi ochii. Ochii mei sufereau de o boala numita Retinopatie de Prematuritate (ROP). Mamica si taticul meu au fost foarte speriati pentru ca nu stiau exact ce inseamna asta pentru mine. Au inteles insa ca nu voi putea vedea cu ochisorii mei albastri. Si fratiorul meu Vlad avea aceeasi problema. La el insa boala era intr-un stadiu incipient si a regresat pana la urma. Vlad este foarte bine acum.
Povestea este impresionanta iar suma ce trebuie stransa este mare pentru familia lui, dar punand fiecare cat poate cred ca putem sa o strangem… Fiecare euro pentru ei inseamna ceva chiar daca pentru noi nu inseamna mare lucru.
ziarulcopiilor.com ofera un banner timp de o luna pe siteul lor celui care doneaza 500 euro, eu ma ofer sa le fac bannerul gratuit.
Manafu isi ofera serviciile de consultant in social media pentru cine doneaza minim 1000 euro pentru Gruia.
Eu ma ofer sa realizez bannere (toate dimensiunile pentru o campanie) celui care doneaza 500 euro pentru Gruia
Pana in acest moment s-au strans 21.112 usd din cei 27.500 necesari… nu mai e mult, dar nici putin.
De asemenea am facut 2 bannere (se vede in dreapta sus), daca vreti sa va implicati si voi in aceasta campanie aveti codurile ce trebuie sa le introduceti la voi in site/blog mai jos:
Dimensiune 140×140:
<iframe src =”http://www.criserb.com/blog/banner/gruia/140×140.html” width=”140″ height=”140″ frameborder=”0″ scrolling=”0″></iframe>
Dimensiune 125×125:
<iframe src =”http://www.criserb.com/blog/banner/gruia/125×125.html” width=”125″ height=”125″ frameborder=”0″ scrolling=”0″></iframe>
Bravo tata, e frumos sa-ti ajuti semenii .
Voi incerca si eu .
E vreo problema cu codurile? Am luat codul, l-am copiat intr-un text widget si afiseaza 404 de pe site-ul tau. Unde gresesc?
@ionut_d – acum am studiat putin problema si se pare ca nu se pot introduce iframe-uri in widget-uri :( am sa incerc sa fac niste bannere si in varianta gif
Se pot insa baga de cei care nu le baga ca si widget ci editeaza de mana sidebarul introducandu-le direct in html, lucru posibil doar pentru cei care isi gazduiesc singuri blogul si nu este pe wordpress.com
Pana apuc sa fac eu gifurile, puteti incerca bannerele de aici
Pingback: Gruia, un baietel care trebuie ajutat « Ghiocel07
Criserb, nu-mi dau seama daca povestea de mai jos sprijina sau nu efortul tau, dar ma rog…
Cand veneam vineri spre Bucuresti a trebuit sa opresc la un semafor – un drum in reparatii intr-un satuc din Valcea. O doamna mid-age, mid-class, mid-orice, s-a indreptat spre mine cu o mapa in mana:
“Fiti amabil, se poate vorbi cu dvs?”.
Cum obisnuiesc sa par amabil (deformatie corporatista, prietenii stiu de ce), am inclinat pozitiv din cap cu un zambet probabil tamp si sigur artificial. Eram sigur ca o sa vrea sa ii raspund la un sondaj si sa semnez o petitie a unui ONG care combate culturile extensive de rapita pentru biodiesel… adica eram relaxat. Doar ca a urmat replica:
“Va deranjez pentru ca am un copil care sufera de …”.
Pana aici am auzit, restul a fost blocat de mecanismul meu de autoaparare. N-am zis nimic pana s-a facut liniste. Iar apoi am balmajit ceva fara sens, ceva care a continut totusi de doua ori “imi cer scuze”.
Era clar ca n-o sa ma implic intr-un act de caritate pentru un necunoscut, as fi incalcat principiile in care cred. Nu insist de ce, nu e momentul argumentelor de genul “daca era o minciuna si persoana facea bani din slabiciunea mea?”, sau “platesc prea multe impozite ca sa mai dau si pe langa!”, sau “prefer sa se ocupe un ONG de plasarea banilor rezultati din generozitatea mea, ei o fac cum trebuie”.
Dar de ce am zis “imi cer scuze”, de ce mi-am scos ochelarii cool de soare instantaneu, de ce am retinut cuvintele ei ad-literam si de ce m-am gandit inca o ora la toate astea nu stiu inca.
M-am gandit doar o ora… pentru ca dupa o ora am facut pana, unul din prezoane s-a stricat si n-am putut sa schimb roata. A urmat o ora de mers pe janta, cu 20km/h si in zgomot de claxoane, pana intr-un service din Pitesti. Timp in care am aflat ce inseamna suferinta si am dedus ca toate astea mi se intampla pentru ca n-am vrut sa ajut o femeie aparent cumsecade intr-o problema grava.
Ma rog, problema mea s-a rezolvat cu happy end, ca de obicei. Dar ma macina totusi doua intrebari:
– ce metoda de a-mi capta generozitatea poate fi considerata acceptabila si nu-mi provoaca balbaiala? Acostarea de straini la semafor, mica publicitate, spam-ul pe mail, campanie media la radio si pe bloguri? Sau obsesia mea, ONG-urile? Sau mai bine murim cu totii decat sa apelam la societate?
– daca i-as fi dat femeii aleia 50 RON (singurii mei bani cash in acel moment) cu ce-as mai fi platit la service? ;)
Eu am reusit.
poate sunt mai sensibil la ora asta dar chiar mi-a placut postul asta, bravo.
@Raca-din pacate, din cei care ne acosteaza pe strada, unele cazuri sunt chiar reale. Dar din cauza multor sarlatani care folosesc acesta metoda inumana de a-si face venituri, nu mai avem incredere in nimeni. Hai sa folosim metode moderne de plata (prietenii stiu care), facem un clic si gata donatia. Pentru multi sau chiat toti de aici, o suma cat de mica poate salva o viata. Este bine daca putem ajuta. Ganditi-va de cate ori ati fost si voi ajutati in viata!
Codul pt widget:
…daca ati sti ca nu lor le dati ci voua!…Cunosc si eu doua fetite gemene din Calarasi, Marina si Andreea si un baietel din Bucuresti, Dragos pentru care ajutorul anemic al nostru nu le-a putut reda lumina ochilor. E destul de complicat, dar sigur a fost o gura de aer pentru apartinatorii lor. Oricum, nu lasati o mana intinsa, nici cand va cere nici cand va da !…