Finalul unei relatii… si altele
De cateva zile vreau sa va scriu despre asta, dar na, m-am luat cu altele si am uitat. Dar acum vedeam o emisiune idioata la TV, ceva cu despartiri, infidelitate, etc. si mi-am adus aminte de subiect.
Asa, cum ziceam, in jurul meu aud ca se termina tot felul de relatii, care de care mai ciudate. Nu am sa dau nume ca nu e frumos, doar imi dau si eu cu parerea dupa cateva relatii care s-au terminat si pentru mine la un moment dat.
In 99% din cazuri cand o relatie s-a terminat, cand cei doi au hotarat sa se desparta, sau unul din ei a hotarat, acea relatie este terminata. Eu nu cred ca exista vreo sansa de impacare. Daca exista, relatia o sa continue doar o perioada dupa care gata, asa cum am zis, este terminata.
Erau atatea metafore, de genu “ciorba reincalzita nu mai are acelasi gust” sau “Nu rupe firul unei prietenii, caci chiar daca il legi din nou, nodul ramane” si credeti-ma, sunt foarte adevarate.
Daca un om nu este in stare sa te accepte asa cum esti si iti zice “pa”, las-o asa. Nimeni si nimic nu merita sa te schimbi tu pentru un/o X. Daca in prima zi te-a placut asa cum esti si acum incearca sa te schimbe, lasa-l. Nu merita.
Iti da unul/una papucii pentru nush ce motive, pentru ca nu esti asa cum vrea respectivul, asta e, viata merge inainte. Nu te inchide in casa, nu-ti distruge sanatatea, nu-ti uita prietenii, asta este, viata merge inainte. Mai greu, poate, la inceput, dar ea merge inainte. Nu e cazul sa te izolezi, nu e cazul sa ii plangi in brate sa te ierte. Nu este.
Fiecare o sa-si gaseasca perechea la un moment dat si credeti-ma nu merita sa va umiliti pentru nimic in lume. Da, stiu, am facut si eu d’astea la un moment dat, tocmai de aia va povestesc, nimic nu este mai important pe lume decat propria persoana pana cand iti gasesti perechea si atunci nu mai esti doar tu. Dar cand esti singur, cand ai fost parasit, nu exista nimic mai important pe lume decat propria persoana. Nu castigi nimic daca iti bati joc de viata ta, daca te ignori pe tine… ai sa te imbolnavesti si cine stie, sunt cazuri in care poti sa ajungi la spital.
Mergi mai departe, viata e frumoasa si merita traita.
Daca te intorci, pana la urma reusiti sa va impacati, ce crezi? Crezi ca de acum inainte o sa fie mai bine? Crezi ca o sa se schimbe si o sa fie asa cum ti-l/ ti-o doresti tu? NU, v-o zic eu. Nimic nu o sa se schimbe. Omul nu se schimba, ramane asa cum l-a facut ma’sa.
Alta chestie, daca ai o relatie in care te simti bine, nu te lasa influentat de parerea prietenilor/parintilor sau altor indivizi. Tu nu traiesti cu respectivii, traiesti cu persoana de langa tine. Restul, nu conteaza. In cele din urma te vor accepta asa cum esti sau poate nu te vor accepta, dar na… asta-i viata, nu poti fi placut chiar de toata lumea. Sau, poate le-ai lasat o impresie proasta de la prima intalnire… si na prima parere se schimba mai greu… (asta chiar nu stiu de ce, dar asa e)
Si-a gasit pe altul/alta. Asta e. Ce poti sa faci? Nu l-ai putut tine langa tine, acum e prea tarziu… lasa-l/las-o. (Scriu chestii valabile pentru ambele genuri, daca am omis pana acum, sa-mi fie cu iertare).
In general lucrurile sunt foarte simple, pacat ca in acele momente gandim noi mai greu. In principiu, ori e alba ori e neagra, cale de mijloc nu prea e. Calea de mijloc inseamna compromisuri, iar cu cat ele sunt mai multe, relatia nu prea are un viitor. Normal ca ele sunt, dar sa nu fie foarte, foarte multe.
Ai iesit dintr-o relatie, da-i o sansa primulului/primei venit/e. Nu se stie niciodata, poate este chiar “jumatatea” ta. Nu-ti refuza viitorul, e posibil ca la un moment dat sa te refuze si el pe tine. (Na ca pe asta am scos-o :) dar in principiu eu asa o vad)
Mai departe, sa va dau cateva sfaturi, daca-mi permiteti :)
- incercati sa nu va sufocati partenerul, nimanui nu-i place sa fie batut la cap.
- nu va ridicati partenerul pe un piedestal, nu o sa-i placa. Nimanui nu-i place sa i se faca toate poftele. Lasati-l sa respire… spuneti-va punctul de vedere chiar daca difera de al partenerului.
- aveti incredere in partener, 100%, macar pana la proba contrarie.
- si in primul rand, nu incercati sa-l schimbati, acceptati-l asa cum l-ati cunoscut, asa cum v-a atras la inceput.
- nu va prefaceti, nu incercati sa fiti ceea ce nu sunteti. Nu o sa rezistati sa faceti asta prea mult timp… pana la urma o sa deveniti ceea ce sunteti…
- daca aveti un plan de viitor cu respectivul/a, mergeti mai departe, nu asteptati 7-10 ani, am auzit atatea cazuri de despartiri dupa aceasta perioada de timp si e pacat. Faceti pasul, nu va fie frica… relatia trebuie sa mearga mai departe.
- surprindeti-va partenerul in fiecare zi asa cum o faceti la inceput. Nu lasati monotonia sa intervina intre voi… nu e chiar asa greu sa faceti asta.
- faceti sex de cate ori aveti ocazia. Oriunde. Nu va limitati la clasicul pat de acasa. E pacat sa va infranati poftele…
- iubiti-va!
- si poate cel mai important lucru, comunicati. Comunicarea este cea mai importanta chestie intr-o relatie.
Iar daca s-a terminat… s-a terminat. Luati o gura de aer in piept si aveti puterea sa mergeti mai departe. “Lasati-va venele intregi” iar intr-un final toate vor fi asa cum vi le doriti. Va trebuie rabdare, stiu… vorba aia, timpul le rezolva pe toate.
Probabil am scris prea mult :) am sa inchei aici, un lucru sa tineti minte, o relatie nu se pastreaza usor, trebuie sa luptati pentru ea, in fiecare zi, iar daca s-a terminat, atunci s-a terminat, nu va mai rasuciti cutitul in rana, nu merita!
Ma puteti contrazice sau completa in acest articol (sunt sigur ca mi-au scapat multe aspecte)…
P.S. Nu va complaceti in situatii nasoale… va meritati soarta in acest caz…
Cu urmatoarele mici exceptii:
1. orice activitate intreprinsa de om necesita pauza. Relatia intra aici. Cred cu tarie ca, din cand in cand, e bine sa te desprinzi de pereche.
2. Merita sa te schimbi pentru cineva, atunci cand si tu iti dai seama ca e cazul. Totul e sa constate ambele parti problema.
3.Imi place mult partea cu “nu va umiliti”. :d
Thumbs up!
@Ralux – poate m-am exprimat si eu gresit, e ok sa te schimbi, dar nu radical…
Cat despre partea cu pauza eu nu sunt de acord. O relatie nu e un meci de fotbal care are nevoie de pauze. Pauzele le luam atunci cand nu suntam impreuna cand fiecare are alta treaba… dar “hai sa luam o pauza” nu e ok, parerea mea :)
This is the end, my only friend the end :-\”
Ai mare dreptate in tot ce-ai scris.
Si in kestia cu “pauza”.
Cand doi se iubesc merge totul de la sine, nu exista “pauze”. Nu-i o kestie logica. Ca si prostia cu “cat de mult ma iubesti?”. Ori iubesti or ba, nu-i cuantificabila.
O prietena s-a dus la studii in Olanda. Acolo toti sunt mai reci, daca prietenul tau s-a dus cu alta la petreceri e ok, daca te super si ii faci scandal esti isteric. Unele lucruri care noua ni se par imorale acolo sunt ok. La inceput i-a placut idea, dar apoi si-a dat seama ca e nu-s prietenii adevarate. Cumva toti sunt singur, nu e notiunea de jumatatea ta decat logic, cerebral. Dar sa nu fiu inteles gresit, lumea pe acolo nu-i rece/rea cu tine. Sunt prietenosi, deschisi si amabili. Dar e un zambet fals. Cine a locuit mai mult ani stie.
Dar… la unii merge treaba cu pauza si daca si el si ea sunt pe aceeasi lungime de unda e ok. Noah. Mai rau e cand nu’s.
Bine atzi venit la http://www.drphil.com…..te-ai insurat de 2 saptamani si dai sfaturi deja :d….eu am fost in ambele barci…:d
@boo – nu are legatura cu faptul ca m-am insurat, pur si simplu am cativa prieteni in situatiile de mai sus… am zis sa le dau niste sfaturi. Mi-am zis si eu parerea. Stai linistit, si eu am fost in “ambele barci” dar viata m-a invatat una alta ;)
multumim doctorului cristian andrei :D
Nu stiu daca faci vreo aluzie la mine, dar daca voi nu ma vreti, eu va vreau! :D
Cata desteptaciune! Acum cca 10-12 ani nu erai chiar asa. La orice despartire trebuie sa ai pe cineva langa tine care sa-ti ridice moralul. Am dreptate?
…eu as zice ca merge mai bine cuvantul ” a/ a te modela”….si e imposibil sa nu o faci/ faca daca relatia ( el+ea) merita…e prea brutal cuvantul ” a schimba” ca aici intervine “EU-l” fiecaruia…care e genetic..
Ideea e una si buna…IUBESTE SI VEI FI IUBIT!…Cand tratezi o relatie cu superficialitate ( incerci sa profiti , sentimental sau material sau nu te dedici in totalitate din anumite motive- orgolii tampite) frustrarea, singuratatea, dezamagirile ..si “eu nu am noroc in dragoste” sunt primele care bat la usa vietii noastre…:o na ca dupa garda neuronul meu a devenit si filozof
Nu are neaparat legatura cu tema dezbatuta, dar m-am gandit sa vin cu o sugestie / un sfat (care nu-mi apartine) intr-o nota ceva mai optimista: ”A happy life is just a string of happy moments. But most people don’t allow the happy moment, because they’re so busy trying to get a happy life.” Abraham Hicks
Mi se pare ca are foaaaarte multa dreptate! :)
Multa dreptate ai Cristi. Totusi, din pacate fiinta umana nu e in stare sa invete din greselile facute de altii sau din sfaturile lor. Inainte sa ajunga in punctul in care sa poata pune in aplicare ceea ce ai spus tu aici, fiecare trebuie sa-si defineasca foarte clar ce inseamna “ASA NU”… Singurul mod in care poti realiza asta este sa iti faci propriile greseli si, in cel mai bun dintre cazuri, macar din acestea sa inveti ceva.
@Ghiocel07 – Cu timpul m-am desteptat si eu, nu degeaba se zice ca “timpul le rezolva pe toate” :P
@Alina – A te modela e altceva. A te schimba radical cred ca nu se poate ;)
@Vero – Ai perfecta dreptate :)
@Emil – Din pacate si tu ai dreptate. Omul trebuie sa invete pe pielea lui. Asa am invatat si eu, nu pot sa zic ca nu am trecut prin unele din fazele de mai sus dar mi-am expus aici punctul de vedere sperand ca altii vor invata din sfaturile aste, sa nu fie si ei nevoiti “sa dea cu capul”
Criserb,
in general cam asa este,“ciorba reincalzita nu mai are acelasi gust”…dar, in cazul meu este mult, cu foarte mult mai bine decat inainte, este tot ce-mi doresc!!!!
Povestea e cam asa: dupa vreo 5 ani ne-am despartit pentru ca N-AM STIUT SA COMUNICAM, intervenise monotonia ;( ; n-am fost impeuna vreo 7 ani, nu-mi place sa spun despartiti pentru ca in acesti ani nu era o zi in care sa nu ne gandim unul la celalalt…n-a fost deloc usor, a fost greu sa gasesc putere de a merge mai departe…dar, asa cum ai spus :”nu exista nimic mai important pe lume decat propria persoana”, dupa momente de cadere, am vrut sa-mi demonstrez atat mie cat si celorlalti ca pot, ca pot mai mult…intrun final mi-am dat seama ca acel “pot” era doar pe plan profesional (mi-a dat incredre si siguranta) si am incercat o alta relatie care a mers pana in momentul in care ne-am reantalnit,dupa 7 ani… suntem impreuna si acum, suntem foarte fericiti, fiecare zi e unica, suntem doi nebuni :d , nu ne recunoastem, facem absolut tot ce ne trece prin cap pentru ca acum STIM SA COMUNICAM!!!! este foarte important, bineinteles atunci cand exista si sentiment. Trebuie sa ne acceptam asa cum suntem… relatia in sine te schimba, nu te poti schimba de unul singur. Eu asta recomand: IUBITI-VA si COMUNICATI!!!!
@lili – dupa 7 ani de “pauza” nu e nici o ciorba reincalzita. E o relatie cu totul noua. Voi nu mai sunteti cei de acum 7 ani, v-ati maturizat si sunteti altii, mai maturi, mai intelepti.
Ma bucur pentru voi, iubiti-va frumos in continuare. Cat despre comunicare, am uitat, e una din cele mai importante chestii intr-o relatie. Am sa rectific in post ;)
dupa durere vine placere;)
exista oameni care dau prea mult,si sunt cei care doar primesc,cand se intalnesc unul va suferi.concluzia la care am ajuns eu e ca nu are rost sa te mai agiti,cand vine te loveste ea,nu iti mai pune sperante in oameni,in general te dezamagesc,tine ochii deschisi,eu i-am inchis prea mult timp
Bine, sa zicem ca nu am iubit eu, dar nici sa fie perechea universul tau. Oi fi eu o fire prea libertina, dar mi s-ar parea sufocant.
Sunt aproape de acord cu ce ai zis la sfarsit: “Probabil am scris prea mult”. De fapt sigur ai scris prea mult, macar daca bagai niste poze ceva aveam si eu rabdare sa citesc…
Ella zice ca ai dat copy-paste de undeva, nu pari genul eseist (mai ales din profil :P). Eu cred ca a scris Dana post-ul, sunt prea putine greseli de ortografie :)
@george – Gresesti. Trebuie sa iti pui sperante in oameni chiar daca e greu si probabil multi te-au dezamagit. Stii tu, daca speranta nu e… speranta moare ultima. Trebuie sa invatam din greselile pe care le-am facut si sa mergem mai departe, intr-o zi o sa apara si luminita de la capatul tunelului.
@Ralux – N-ai iubit. O sa te lamuresti tu cand o sa gasesti persoana potrivita. Ok, nu e chiar universul tau dar e pe aproape.
@Raca – Nu am dat nici un copy/paste. Am trecut si eu prin prea multe ca sa nu imi dau seama ce si cum. In plus, la teorie stii ca sunt bun :D
Cat despre greseli, e logic ca sunt mai putine. Imi corecteaza Dana posturile ;)
In plus trebuia sa-l citesti tot, poate era ceva si pentru tine strecurat prin text :P
Atunci cand incep o relatie,fie ca este una profesionala ,de prietenie sau de iubire oamenii sunt veseli,politicosi,iubitori..fiecare da ceea ce este mai bun.Cu timpul, pe masura ce se obisnuiesc cu partenerul si fara sa isi dea seama oamenii redevin cine sunt ei de fapt,la valentele lor.Sunt foarte putini aceia care “se arata” de la inceput exact asa cum sunt,fara sa le fie teama ca vor fi judecati si putine sunt relatiile care raman neschimbate.Sinceritatea este ceva ce unii nu poseda si ajungem sa spunem la un moment dat “ce frumos era la inceput”..O relatie este o lupta continua din partea ambilor parteneri.
Din pacate marea dezamagire este cand vedem ca cel/cea de langa noi nu mai este ca la inceput,iar atunci incepe “chinuiala”:-?…
Nu dam la schimb iubire ca sa ni se ofere ceva…avem tentinda de a sta in postura de “primitor”,uitand sa oferim sau oferim prea mult unor persoane care nu stiu sa primeasca dragostea noastra.Il iubim pe cel/cea de langa noi si cu bune si cu rele fara sa simtim nevoia sa il/o schimbam…sau cel putin asa vad eu lucrurile:)
Cred sincer ca avem un suflet pereche,cu care comunicam doar din priviri.Atata vreme cat nu te simti comfortabil intr-o relatie,iti aduce o dezamagire sau nu e locul tau acolo de ce sa ne complacem??Doar fiindca nu ne putem rupe de cel/cea de langa noi??E dureros uneori dar cu suportul familiei sau al prietenilor capatam increderea necesara pentru a merge mai departe..
ni la el, barbat insurat, da sfatui :) Tare mi se pare ca esti topit dupa sotie, se vede clar din cum scrii :) Bravo tie :) Si stand stramb si judecand drept…ai mare dreptate. O sa tin cont de ce ai zis.
@Ghiocel07 – s-a desteptat acum vrea 6 – 7 ani
eu am invatat ceva dragutz pe aici…oamenii destepti invata din greseli- oamenii si mai destepti invata din greselile altora:d
Omul asta are dreptate in tot ce a zis, pauza intr-o relatie nu face decat de destabilizeze si mai mult eventuala problema, nu este o solutie, faptul ca x sau y isi face noi prieteni, de sex opus, nu are cu ce sa ajute..oamenii nu se schimba, “sunt exact cu ia lasat ma-sa”, ceea ce este foarte adevarat..nu are rost sa taraganezi o relatie care nu merge 10 ani, pe care apoi ii consideri pierduti, si sunt pierduti ca sa-ti demonstrezi ca nu merge…ajungi batran si plin de regrete!!
iar din greselile altora nu vei invata…trebuie sa dai cu capul sa realizezi cu adevarat ca asa este…poti sa iei in calcul greselile alora sa nu doara asa rau, dar trebuie sa treci prin ele sa le intelegi cun adevarat!!!peace
Dupa o relatie de 3 ani prietenul meu s-a casatorit cu alta (a cunoscut-o in urma cu 3 luni). Im emailul de adio mi-a scris: te sarut in gand si mi-ar place sa cre dca vom ramane priteni. daca simti la fel te astept… Regreta?
gabriela,
nu regreta deloc, dar i-ar placea sa te aiba aproape si pe tine, nu numai pe sotie…o mai fi si alta?!