Evolutia muzicii usoare romanesti
4 Oct 2013 @ 12:42
Un filmulet pe care trebuie sa-l vedeti astazi, sa va faca ziua mai buna :)
Trei fete cu trei voci frumoase.
Ti-a placut acest articol?
Comentează și tu
Un filmulet pe care trebuie sa-l vedeti astazi, sa va faca ziua mai buna :)
Trei fete cu trei voci frumoase.
Superb :D, chiar ca au facut o treaba de minune.
Foarte dragut, am mai vazut clipul asta astazi. Piese memorabile, voci placute, etc. Dar de ce o imagine atat de stearsa, pasiva, plictisitoare? Un contraexemplu. http://bit.ly/M2xrhH Sau poate sunt eu prea carcotas :)
Foarte fain!
la mijloc e doar munca si talent. Munca….
Foarte frumos! Eu aș fi adăugat și o melodie de-a lui Nicu Alifantis :)
Superb(e)! Mi-au facut playlistul pt saptamana viitoare.
ps. ai nr lor de telefon? :)
La noi albii canta in engleza si negrii in romana.
fetele au intr-adevar voci timbrate, o impostatie buna si pot afirm asta ca profesionist specializat pe canto clasic.
@Adrian – subscriu la observatia ta. super-tare videoclipul oferit de tine ca exemplu si mi se pare o buna comparatie: adica intr-o simpla casa poti sa faci niste chestii creative doar daca afisezi ceva gen graffiti cu texte din piesele respective si te plimbi prin toata casa…
doar ca noi, romanii, in general nu suntem creativi si asta am tras eu concluzia ca s-a produs din cauza sistemului de invatamant care chiar si in prezent, dupa 23 de ani de democratie, este bazat pe memorare, iar asta ne impiedica sa fim creativi. emisiunile noastre considerate cool sunt 95% pe formate cumparate de la straini.
nu ne putem compara cu americanii nici pe departe, care sunt atat de dezinhibati in mod natural. incercarile noastre de a deveni dezinhibati cad in vulgaritate si exhibitionism (vezi emisiunile TV cu piți autentice sau cu parodiere de piți !), iar incercarile de a produce reclame originale se soldeaza uneori cu esecuri lamentabile, care creeaza doar hilaritate, gen: “noua ni se falfaie” – reclama a fabricii de steaguri (vazuta ieri pe un panou urias pe DN1 !)
am facut un master de 4 ani la o universitate din Mexic, finalizat cu o lucrare de cercetare cantitativa de 250 de pagini; au fost de departe cele mai solicitante studii ale mele, dupa mai multe facultati urmate in Romania. ei bine, nu am avut nici macar un singur examen in timpul masterului in care sa mi se ceara sa memorez ceva. aveam de pregatit numai teme creative, bazate pe syllabusurile cursurilor si pe bibliografie.
constientizandu-mi deficientele la acest capitol, fac sistematic exercitii de creativitate, insa consider ca tot la niste incercari timide am ramas…