Este iarnă și la casă dăm la lopată

De cum a început decembrie mi-am dorit zăpadă. Mi-am dorit zăpadă de Crăciun, mi-am dorit zăpadă de revelion, dar nu am avut noroc.

A venit săptămâna trecută și de sus a căzut ceva zăpadă. A fost bine.

În noaptea dintre 10 și 11 ianuarie am avut însă parte de și mai multă zăpadă, multă, multă.

Când am ieșit dimineața să-mi beau cafeaua situația se prezenta cam așa.

Am luat lopata de lângă ușă și mi-am făcut un fel de potecă pentru a putea totuși să ajung în magazie, să-mi beau cafeaua.

Am constatat că este destul de mare zăpada și am lăsat cafeaua pe altă dată, și am curățat puțin pentru a putea să deschid poarta și a ieși să văd ce este pe stradă, să văd dacă ajung sau nu la birou.

Pe stradă situația se prezenta cam așa:

Îmi era clar că prea ușor nu am cum să ajung la birou.

M-am întâlnit cu vecinul pe la 8:30 venea de undeva. Mi-a zis că la 6 juma a plecat spre muncă și acum se întorcea. Nu reușise să iasă de pe străduțe în 2 ore juma’ așa că s-a întors.

Era clară situația. Totuși să nu stau cu mâna în fund, așteptând să se întâmple ceva, m-am apucat de curățat zona din fața curții, să curăț mașina, și să fac o potecă spre ieșire, că deh, poate mai trece cineva pe stradă.

Apoi am intrat în curte și mă întrebam de unde să mă apuc :)

M-am echipat corespuzător, mi-am luat echipamentul de schi, și împreună cu Dana am pornit la vecini să bem totuși cafeaua de dimineață, apoi ne-am apucat de treabă.

După cum se vede zăpada era destul de mare, undeva la 50cm de jur împrejurul casei.

Imediat ce aleile au fost cât de cât practicabile Dana a urcat sus pe terasă să curețe undeva 70-80cm de zăpadă. Am zis că e mai bine să o dea jos, că na, terasa era făcută de mine și nu știam cât de rezistență este.

Am ales să urce ea, deoarece ea este mai ușoară, dar nu cred că conta prea mult, la câte sute de kg de zăpadă erau acolo, ce mai conta 30 în plus sau minus.

Și Dana în plină acțiune.

Între timp a intrat și lama pe stradă, lucru la care nu mă așteptam.

Cum a trecut m-am apucat de dat zăpada din fața porții auto și a gardului pentru a scoate cealaltă mașină din curte, să pot face și acolo ceva curat și să las mașina afară, să nu mă trezesc că-mi cade zăpada de pe casă pe mașină.

Am curățat destul de bine și apoi am intrat în curte pentru a curăța șina porții, să pot deschide poarta calumea. Nu știu dacă se deschidea și cu zăpada pe șină, probabil că da, dar era de preferat să fie șina curată.

Iar apoi am deschis poarta.

Am dat și zăpada din curte și am reușit să scot mașina.

Toată operațiunea a durat 10 ore. De la 7 dimineața la 17, dar la final eram deszăpeziți și mulțumiți de realizare.

Am scris toată povestea asta pentru a avea o amintire, dar și pentru a le arăta celor ce vor să se mute la casă ce înseamnă viața la casă.

Sunt persoane dispuse la astfel de lucruri și sunt persoane care se plâng că trebuie să-și deszăpezească o mașină ca să plece la muncă.

Viața la casă nu este ușoară, dar are și satisfacții pe măsură. Acum depinde de fiecare.

Toată treaba de mai sus a fost făcută cu o lopată pe care v-o recomand cu drag, o lopată primită iarna trecută de la niște prieteni cărora le mulțumesc încă o dată.

So, dacă suportați acest “chin” viață la țară este minunată, dar să știți că din canapea nu se vede așa frumos ;)