- Noi, in Romania, facem o stire cand trenul ajunge la timp!
- COSMOTE Romania – Spot Profesoara (cu Radu Beligan)
Doctorii de la Rosiorii de Vede
O familie mergea cu trenul spre Caracal, doi adulti si un copil mic, la vreo 3-4 ani. Pe drum copilul mananca o o felie de tort iar in Rosiorii de Vede copilul se simte foarte rau si ajunge la doctor.
Cum il vad, doctorii decid ca pustiul are peritonita si vor sa-l puna pe masa de operatie, pe loc.
Parintii decid ca nu, ca nu vor asa ceva si ca o sa mearga la Bucuresti, la alti doctori pentru ca nu prea aveau incredere in specialistii din Rosiori.
Cei din Rosiori vorbesc la telefon cu medicii de la Grigore Alexandrescu, le povestesc despre caz, ii alerteaza, le spun sa pregateasca masa de operatie ca le trimit un pacient cu salvarea.
Pe drum copilului i se administreaza o perfuzie. Drumul dureaza 2 ore. Pana sa ajunga in Bucuresti copilul isi revine. Nu mai are nimic. Toate bune si frumoase.
Doctorii din Bucuresti se crucesc, nu-si dau seama cum cei din Rosiori i-au pus diagnosticul "peritonita acuta" unui copil care era deranjat la stomac.
Sa avem incredere in doctori, nu?
Cand se inchideau spitale si unul dintre motivele prezentate era ca sunt spitale “doar cu numele” toata lumea s-a ofuscat.
Uite, acum avem spitale in orice cotlon al tarii… ajuta cu ceva?
@trofo – nu. Nu de spitale avem noi nevoie, de medici!
Sinistru moment, bine ca nu au apucat sa-l deschida.
Sper sa nu deranjeze linkul. Citeste ce a patit o cititoare de-a mea si cum i-a fost nenorocita mama de niste medici prea ‘grabiti’
http://dojoblog.ro/2013/03/11/cand-nici-preventia-nu-ajuta/
@dojo – nu are de ce sa ma deranjeze, ma deranjeaza insa ceea ce am citit acolo, e trist. Te face sa iti pui si mai multe probleme atunci cand vrei sa te duci la spital…
Pingback: Inca una despre un medic
Locuiesc in Rosiori… dar nici picat cu cera nu calc in spital acolo… :)
Partea trista este ca sunt medici minunati al caror nume este tarat in noroi, la gramada, impreuna cu cei care gresesc. Sa nu mai spun ca probabil fiecare medic, oricat de bun este, mai si greseste. E trist ca se intampla asta si iata ca unii oameni sunt nenorociti pe viata.
Nu doar in Rosiori este asa. In tot Teleorman-ul este la fel… aici au ramas decat doctorii cu 2 clase.
ROSIORI DE VEDE (cu un singur i) :)
O sa avem medici atunci cand vor fi platiti cum se cuvine dupa atatia ani de scoala pe care ii fac. Intr-un oras de 15.000 de oameni am 4 doctori romani si un anestezist. Nu glumesc. Cu unul dintre ei sunt prieten. Are salariu de 4500 plus prime. Mai este de spus ceva ? Si are numai 32 de ani…
Intamplator, lucrez in sistemul medical de vreun sfert de viata, asa ca la acest articol as raspunde: “asa. si?!”
Diagnosticarea este primul, cel mai greu si cel mai important pas, pe care se bazeaza ulterior tot demersul terapeutic. Americanii se pare ca au specialisti diagnosticieni. Noi…poate peste cateva secole, ca deocamdata…nu avem nevoie, pt. ca romanul se descurca (ceea ce inseamna ca e incurcat :-? ) si pt. ca…merge si-asa!
Buuun…deci unui copil i-a fost pus un diagnostic mai grav decat era cazul. Care era cel mai rau lucru care se putea intampla? Deschis chirurgical, constatat seroasa peritoneala ok si suturat. Desigur ca nu ar fi fost cea mai fericita situatie, dar nici sfarsitul lumii nu era. (Se intampla mai des decat ne imaginam; probabil de cele mai multe ori ramane taina salii de operatie…)
Daca, insa, ne-am fi confruntat cu reversul situatiei: adica, un pacient diagnosticat cu indigestie, care in realitate are peritonita acuta; i se administreaza un tratament, i se prescrie o reteta, un regim si…acasa! Care ar fi cel mai rau lucru care se poate intampla? Soc bacteriotoxic- omul moare si atunci, da! chiar este sfarsitul lumii, metaforic vorbind !
Si tot “intamplator” ma ocup de rubrica “Revista presei” pt. o publicatie stiintifica medicala, asa ca imi place sa cred ca sunt formator de opinie.
Astfel, am analizat la un moment dat un caz, relatat de cotidianul New York Daily News si zic eu ca este relevant daca il redau cu tot cu comentariile mele. Sper ca cei ce il citesc sa nu isi permita sa arunce cu pietre, mai ales daca nu fac parte din sistem…
Centrul Medical din cadrul University of Toledo Medical Center (UTCM), Ohio, și-a suspendat programul de transplant de rinichi, după ce o asistentă medicală, în timpul unei intervenții delicate de transplant, a aruncat la gunoi un rinichi perfect sănătos.
Reprezentanții Universității din Toledo, precum și cei ai lumii medicale americane, au descris incidentul drept un accident rar, „probabil unic în Statele Unite ale Americii”.
Operația de transplant a avut loc pe data de 10 august 2012, după ce un bărbat din Toledo a decis să-i doneze surorii sale un rinichi. Organul prelevat trebuia să fie imediat transferat receptorului, însă a fost aruncat împreună cu alte deșeuri medicale. După aproximativ o oră, cadrele medicale și-au dat seama unde a ajuns rinichiul care, bineînțeles, nu a mai putut fi folosit.
În cadrul unității medicale, rinichii prelevați de la donatorii vii sunt, inițial, puși într-un vas curat din oțel inoxidabil, iar echipa medicală este formată din cinci persoane.
„În timpul procesului de transfer al rinichiului de la donator către receptor a avut loc o greșeală umană, în urma căreia rinichiul a devenit de nefolosit”, a menționat dr. Jeffrey Gold, rector și vicepreședinte al departamentului de Bioștiințe din cadrul UTCM, citat de Toledo Blade.
Directorul Departamentului de Transplant renal din cadrul Spitalului de Copii din Boston, dr. William Harmon, a declarat: „Este o întâmplare nefericită. Medicina nu este o știință perfectă și vă pot spune că s-au întâmplat cazuri mult mai grave care au dus la decesul donatorului. Este tragic și înfiorător că s-a întâmplat așa ceva și sunt sigur că persoanele implicate se simt îngrozitor”.
După incident, salariile a două asistente din Blocul operator au fost supendate: Melanie Lemay, angajată cu normă întreagă, și Judith Moore, încadrată cu jumătate de normă.
Potrivit publicației Toledo Blade, s-au demarat trei anchete în acest caz, dintre care una este o investigație internă a Centrului Medical din cadrul Universității din Toledo.
Pentru ca unitatea medicală să-și reia programul de transplant renal are nevoie de acordul din partea United Network for Organ Sharing, agenția care supraveghează programele naționale de transplant din SUA.
Articolul care dezbate acest grav incident m-a determinat ca în primele momente să fiu indignată de această “greșeală umană”, așa cum a fost catalogată de dr. Jeffrey Gold, pe care am considerat-o inadmisibilă, gândindu-mă că prelevarea acelui rinichi a fost scopul operației și trebuia să se ia cele mai mari măsuri de siguranță în privința acestuia. Și totuși…faptul era consumat…
Apoi, după ce am citit și recitit declarațiile medicilor, am observat că accentul nu a fost pus pe culpa cadrelor medicale, nu a fost discutat în mod public profesionalismul lor; deși au fost luate măsuri administrative firești față de aceste asistente, ele nu au fost blamate, nu au fost „puse la zid”, ci medicii au dovedit o atitudine deosebit de conciliantă, dr. William Harmon clasând această eroare ca pe o „întâmplare nefericită”, subliniind imperfecțiunea medicinii ca știință și amintind că au existat „cazuri mult mai grave”. Fără a minimaliza tragicul incidentului, dr. Harmon trece dincolo de aspectele obiective și, cu mult umanism, atrage atenția asupra simțămintelor persoanelor implicate, determinând astfel opinia publică să mediteze la faptul că nu numai pacienții suferă, ci și cadrele medicale, care cu siguranță că își fac mari procese de conștiință.
Nu am suficiente date încât să știu dacă aceasta este în genere atitudinea în sistemul american și nu pot ști nici tot ce a scris presa din SUA despre acest subiect, dar informațiile care au ajuns la noi m-au învățat lecția toleranței față de om, fără a scuza fapta în sine.
In concluzie, sa nu uitam vorbele lui Seneca: “errare humanum est…”
@amzis – sa inteleg ca locuiesti in strainatate si presupui ca noi stim?! toti :S ?…
@Corina: inteleg ca sunteti cadru medical, eu am avut si am in familia extinsa rude care sunt cadre medicale. Insa nu am auzit o asa detasare referitor la o procedura care nu e deloc simpla. Cred ca stiti ca o operatie presupune si o anestezie, care are si ea riscurile ei, mai ales la un copil. Nu discut de posibile cicatrici… O operatie mai presupune si bani cheltuiti de stat, asta ca tot se discuta de faptul ca se irosesc bani de la bugetul de stat. Iar banii pe operatia asta fara rost ar putea chiar ajuta un pacient adevarat. In acest caz consider ca e vorba de proasta pregatire din partea medicilor. Crezi ca e ceva mai grav, faci investigatii sau trimiti pacientul la un spital care are aparatura necesara pt astfel de investigatii. Nu te apuci sa tai oamenii ca sa fii sigur… Ca asa ajungem sa facem autopsii doar ca sa eliminam riscurile si sa fim siguri ca nu are pacientul ceva…
@Dan – categoric ca ai dreptate in ceea ce spui, iar eu as fi printre primii care si-ar dori o lume perfecta, ideala, fara erori de diagnostic, dar din pacate realitatea in care ne ducem existenta este mai cruda. asemenea lucruri se intampla. ceea ce am vrut eu sa spun este ca o asemenea situatie este chiar inofensiva fata de alte situatii dramatice, dintre care am dat deja un exemplu, sau fata de situatii mult mai tragice, la care se refera acel medic, care este chiar Directorul Departamentului de Transplant renal din cadrul Spitalului de Copii din Boston.
sa mai mentionez ca mama mea a murit la 49 de ani din cauza superficialitatii diagnosticarii si controalelor de rutina care i-au fost facute de un neurolog, doctor in medicina, in Spitalul Fundeni timp de 10 ani la fiecare 6 luni?
sa mai adaug ca si eu am fost victima unui diagnostic eronat, bazat doar pe examen clinic (!), din partea unui endocrinolog, de asemenea doctor in medicina, destul de cunoscut de la emisiunile TV? din fericire, am luat tratamentul prescris doar cateva saptamani, pt. ca am constatat ca ceva nu este in regula…
ultima afirmatie pe care o faci, insa, este un non-sens. prin definitie, autopsiile se fac numai cadavrelor si reprezinta disectia si examinarea acestora exclusiv pt. a stabili cauza mortii. nu exista autopsii in cazul oamenilor vii !!!
@corina nu inteleg intrebarea… fii mai explicita
@corina “asa. si?!”: probabil esti ziarist pe domeniul medical, daca erai medic, sau chiar asistenta, stiai ca o analiza de sange le spunea foarte clar daca este vorba de o infectie, mai ales o peritoninita. Ei au pus diagnosticul numai pe baza simptomelor de la nivelul abdomenului. Copilul putea sa fie si constipat, iar ei, cretinii, il operau. Faptul ca argumentezi cu alta situatie mai grava (inversa), nu inseamna ca nu e grava o asemenea eroare. Daca parintii acceptau copilul era operat, adica era chinuit degeaba, din cauza unui medic PROST.
Multi neaveniti isi dau cu parerea,spun prostii. La copilul mic peritonita in debut poate imita orice boala.De aia e bine sa-l internezi,ii faci analize,echo,tratament apoi decizi.Evolutii rapide in bine sau in rau sint frecvente la copii.Noi medicii sintem obligati “sa punem raul in fata”,nimeni nu te iarta daca moare un copil.Parintii nu au inteles nimic,s-au speriat,e normal,,iar comentatorii sint campioni la “datul cu parerea ” Ati gasit categoria cea mai corupta si mai proasta :medicii!. “Fericiti sint cei saraci cu duhul !!”
@amzis – ma refer la faptul ca vorbesti despre un salariu foarte mare al unui medic chiar foarte tanar; deci este clar ca nu stai in Romania, insa unii dintre noi nu stim in ce tara locuiesti…
scuza-ma. comentez de mult timp (cred ca minim 3 ani ) si am scris in unele ca locuiesc in Germania. Am uitat sa precizez
@Amzis – ei, acum totul are un sens :-) …
@momo – am o propunere tentanta pt. tine: ia admiterea la Facultatea de Medicina, promoveaza toate examenele cu note care sa-ti faca cinste, fa-ti apoi si anii de rezidentiat, pune diagnostice reale in proportie de minimum 95%, dupa care ai dreptul sa decizi cine practica efectiv medicina de 23 de ani si cine nu…
@corina – stii care este partea trista, am eu niste amici care au terminat si medicina si rezidentiatul si habar nu au… le-au terminat cu bani si acum practica… sunt praf…
in conditiile in care momo si-a permis sa faca afirmatii gratuite si ofensatoare la adresa mea, iar Dan a observat alt gen de reactii in “familia lui extinsa”, mi-am propus sa testez reactiile colegilor mei. astazi, fiind la serviciu, am relatat cazul in fata unei asistente si a unei doctorite, asa cum apare pe blog, fara sa comentez nimic. stiti cum au reactionat? exact cu cuvintele: “asa.si?!” :-?
de-abia apoi am comentat impreuna dificultatile date de diagnosticul diferential din cauza simptomelor comune mai multor afectiuni si anumite manifestari specifice copiilor.
in plus, nu omiteti faptul ca pana la Bucuresti, simptomele s-au remis. prin urmare, medicii din Rosiori au observat niste simptome, iar medicii din Bucuresti – altele!
din pacate, exista aceasta tendinta printre membrii aceleiasi bresle: “ce fraieri sunt aia din provincie si ce destepti suntem noi” sau invers…
@corina – “asa.si?!” ti se pare un raspuns demn de un medic? Poate daca era vorba de copilul lor isi schimbau putin atitudinea.
Apoi, eu sunt din provincie, de ce crezi ca as vorbi de bine bucurestiul? De cand ma citesti sunt convins ca nu ii laud pe bucuresteni, nici pe departe…
De ce oi fi prezentat eu atatea argumente?! Ma asteptam oare ca cititorii sa spuna: “aaa! deci asa stau lucrurile! nu ne-am dat seama ca si medicii sunt oameni…ne pare rau!”?!
Oricum fiecare ramane cu conceptia pe care a avut-o si inainte.
Am facut asta, insa, pentru ca indiferent de replicile care vor urma, macar oamenii sa fie informati si sa vorbeasca in cunostinta de cauza, nu din impuls.
Si tot nu ma lasa inima sa omit faptul ca…nu in Romania, care este totusi in urma Occidentului, ci chiar in minunata America de Nord, iatrogenia reprezinta a treia cauza de mortalitate, dupa bolile cardiovasculare si cancer. Revista “Journal of the American Medical Association” mentiona ca interventiile chirurgicale inoportune cauzeaza moartea a 12.000 de persoane anual, iar medicatia administrata eronat ucide 7.000 de persoane pe an.
In acest context, eu zic totusi ca medicii din Rosiori au fost blamati pt. o problema minora. Dar…ok; stiu: fiecare va ramane cu parerea lui, si asta pt. ca din interiorul sistemului se vede intr-un fel, iar din exterior – altfel…
@corina – nici nu contest ca medicii sunt si ei oameni si sunt supusi greselii, ma gandesc insa ca ar trebui sa fie mai responsabili ca cei care merg la munca si na, in urma greselii lor nu sufera un om si familia acestuia. Stiu si ca medicina nu este o stinta exacta si ii admir pe cei care au ales aceasta cale pentru a ajuta alti oameni, insa nu pot totusi sa cred ca pentru unii omul este doar un “material de lucru” si ca nu prea ii intereseaza daca au gresit sau nu.
Vedem din pacate la TV, cat si in apropierea noastra, prea multe cazuri in care medicii dau rateuri… probabil si de aici aceasta parere pe care lumea o are. Pentru medic este de multe ori un pacient pe care nu a reusit sa-l trateze, este normal, dar pentru pacientul respectiv si pentru familia lui… este greu sa inteleaga aceste lucruri. Si este cu atat mai greu cu cat boala de care discutam este mai cunoscuta…
Avem un sitem medical de cacat. Niste spitale naspa. Mie imi este greu sa ma duc acolo pentru o treaba, sa vad conditiile de acolo, imi imaginez ca pentru un medic trebuie sa fie si mai greu sa mearga acolo in fiecare zi, sa mai si trateze oameni in conditiile in care nu are la indemana tot ceea ce are nevoie.
E un subiect complicat, un subiect care din pacate nu ar trebui sa fie asa… dar noi sa fim sanatosi.
Un Paste fericit sa ai alaturi de cei dragi si sa ne auzim cu bine si dupa sarbatori.
Criserb …vorbesti despre ce nu stii si nici nu ai cum sa pricepi.
Inteleg ca ai facut o facultate pe la Petrosani ,pe undeva.De ce nu vorbesti despre domeniul tau, despre ceea ce cunosti ?Aici scrii tampenii depre oameni carora nu le ajungi la glezne.
Oricum cel mai tare e ala care se lamenteaza de posiblia cicatrice.Ala chiar merita un premiu.
( Sa cauti cofetaria care a vandut tortul stricat sau sa-i intrebi pe parinti ce inteleg ei prin hranirea corecta a copilului nu ti-a dat prin cap, dar sa acuzi fara sa ai habar despre ce era vorba de fapt nu te jenezi deloc.)
@Liana – da clar, o cicatrice este un cacat. Poate in alte tari, da, dar nu la noi. La noi o cicatricere inseamna niste bani, ca deh, nu te duci la doctor cu mana in cur, tre’ sa imparti in stanga si in dreapta ca sa fii tratat ca un om, apoi, la noi se mai si moare in urma acestei operatii… deh, cauta pe google, ca sa nu zici ca-ti dau eu un exemplu anume. In plus, cicatricea aia costa statul niste bani, este vorba de o operatie, niste zile de spitalizare, etc.
Sunt niste bani aruncati, bani cu care ar putea sa fie tratat un alt pacient.
Eh, e asa banala “o cicatrice”.
Dar na, eu scriu tampenii “depre oameni carora nu le ajung la glezne”…
Oare cand o sa recunoasteti, voi doctorii, ca aveti printre voi colegi tampiti, care sunt degeaba acolo, ce le tot luati atata apararare ca nu inteleg?
@criserb – subiectul este foarte delicat si observ ca este tratat cu multa superficialitate din afara sistemului.
zici ca sistemul nostru medical este nu-stiu-cum, iar spitalele noastre sunt…la fel; ma rog! cele de stat, ca in cele private situatia este cu totul alta; eu ma situez undeva la mijloc, lucrand intr-o companie de stat, cu conditii de mediu privat (am spus la un moment dat unde anume lucrez, dar ramane intre noi); avem aparatura si materiale sanitare mai mult decat necesar, pt. ca trebuie sa ne facem datoria cu brio fata de pacientii nostri si pt. a fi pregatiti chiar si in caz de calamitate (fereasca Dumnezeu!).
insa in ultimul meu comentariu – culmea! – vorbeam despre Statele Unite, nu despre Romania…oare americanii sa aiba atatia “colegi tampiti”, cum zici tu?! sau sa fie medicina o stiinta extrem de imprevizibila? this is the question!
stii ce subiect inca mai dezbat colegii mei, desi am iesit din tura de 30 de minute? astazi am avut o urgenta majora: suspiciune de infarct miocardic; alergat (sau mai degraba zburat !) cu una din Ambulantele noastre la spital, cu omul cu oxigen, perfuzie, monitorizat ekg, tot tacamul…iar pana acolo, simptomele s-au remis, diagnosticul a fost infirmat si omul a plecat pe picioare. cu ce este diferit acest caz fata de cel cu copilul? nu cu mare lucru. si noi am suspectat un diagnostic mai grav decat in realitate, doar ca nu era un caz chirurgical (de data asta).
de ce luam apararea colegilor nostri?! pt. ca – asa cum spuneam deja – suntem in interiorul sistemului si stim despre ce vorbim; simplu!
apoi, asa cum afirma Mircea Eliade in “Fragmentarium”: “Nu exista boli, ci numai bolnavi”. fiecare caz este diferit de un altul cu aceeasi afectiune si pot exista simptome diferite, fiecare organism este diferit de un altul, iar tratamentul valabil pt. un pacient poate sa nu aiba efect in cazul altuia.
iti multumesc pentru urari si iti doresc sarbatori fericite si tie alaturi de familia ta!
Cum poti mai sa spui ca doctorul ala ca e tampit ?L-ai cunoscut tu, ti-ai frecat coatele in scoli zeci de ani ca el ?Tu n-ai par in cap cate carti a invatat ala in viata lui.Tu n-ai invatat toata facultatea cat a vut ala de invatat intr-un singur semestru la o singura materie.Ai idee cate vieti o fi salvat ala ?Ai tu idee ce e aia chirurgie ?
Tu stai si asculti niste oameni care s-au speriat pt copilul lor dar habar nu ai cum a fost situatia exact.
Vorbesti fara sa ai cel mai mic habar.
Iar cicatricea aia , daca acel copil va face apendicita pe un varf de munte sau intr-o tara unde serviciile sanitare costa bani, vor regreta amarnic ca n-au facut-o acum.
http://www.farmaciata.ro/medicina-de-familie/item/540-peritonita-marea-drama-abdominala
Uite ceva elementar, asa, pt publicul larg.Sunt curioasa cati termeni, macar, intelegi din articolul asta.
http://www.tvrplus.ro/editie-povesti-in-halate-albe-99613
Si decat sa dai link-uri expirate,pt ca vad ca esti pasionat si de tv , nu numai de wikipedia, uite ceva care merita urmarit.
Cu ceva vreme în urmă, o femeie din Piteşti s-a dus să nască la Spitalul Judeţean de la ei. Doctorul care probabil era nepotul lui Ciomu a asistat-o atât de bine la naştere încât a ucis bebeluşul.