De la Olt la Milcov

Zilele astea nu prea am fost pe net, si asta numa din cauza parintilor :D. Am plecat sa ma intalnesc cu ei sambata dimineata (pe la 1 :D ) la Ramnicul Valcea, asa cum ne intalnim noi de obicei si uite acum am ajuns acasa… departe mai e Valcea asta…

M-am bucurat mult ca i-am reintalnit, nu-i mai vazusem de mult. Pe langa asta am mai primit si cadouri, camasi… v-am zis ca mi-am cumparat la un moment dat o camasa si uite ca le-am zis si lor sa-mi mai cumpere…. asa ca… acum am mai multe :D

In rest… am mancat, ne-am mai plimbat pe acolo si am facut niste cumparaturi, bineinteles pentru mine si pe banii lor, deh… eu sunt mic, trebuie sa fiu intretinut :)

Dupa ce intalnitea s-a terminat, undeva pe la 6 si ceva m-am intalnit cu Canalia, care pelcase si el de dimineata sa bea o cafea cu tatal sau undeva in Bucuresti si ajunsese si el la Valcea :). Ne-am intalnit acolo si am plecat spre Bucuresti. Cum Canalia nu rezista foarte mult fara mancare a trebuit sa oprim la Omv in Pitesti sa pape si el ceva…

Cum mie nu imi era foame eu m-am apucat sa vorbesc la telefon cu Dana, care era acasa la Focsani si fiindu-mi dor de ea am zis sa-i fac o vizita, asa ca am intrebat-o daca in orasul de pe Milcov sunt statui… mi-a zis ca au mai multe, dar ca cea mai cunoscuta este “morcovul” un obelisc. Bun…. m-am uitat la ceas, era 19:30, i-am zis ca la 23 ne vedem in fata la morcov. Nu m-a crezut… deh… nici mie nu imi venea sa cred ca am sa ajung la Focsani sambata :)

Ne suim in masina si plecam. Avand in vedere ca nu aveam GPS-ul la mine, fiind imprumutat lu Raca care e pe undeva prin Europa… in Praga din cate am inteles la un ultim telefon cu el, l-am sunat pe Octavian sa ne zica daca este un drum mai scurt spre Focsani decat Pitesti, Bucuresti, Urziceni…. Ca un mare profesionist in alea orientatului Octavin ne zice ca ala e cel mai rapid drum si ca are 180 de km… deci la mintea lui Pitesti – Focsani… 180 km :) Dupa putine calcule ne dam seama ca Octavian foloseste ca unitate de masura mila… el ne-a dat distanta in mile :)) bun si asa… la un calcul scurt… 180 mile ~ 300 km.

Ajungem in Bucuresti si o luam pe centura  cu directia Urziceni… De pe centura ne sunam parinitii, si eu si Canalia, sa-i anuntam ca am ajuns cu bine… sa nu-si faca griji. Ceea ce am omis noi sa le zicem :D este ca drumul nostru continua ;)

Un drum foarte bun, toate au decurs normal cand la un moment dat ne sarit in fatza Ramanicul Sarat… hmm… la asta nu ma asteptam :)

La 22:30 am fost in Focsani in fata la “morcov”. Am ajuns mai repede… O sun pe Dana… ii zic sa se grabeasca ca ne e frig :D… dar ea nu m-a crezut… nu putea sa creada ca suntem in Focsani… imi pune intrebari… ce e langa “morcov”, ce e in stanga, in dreapta… la un moment dat nu mai zice nimic… ramane blocata… :P cu greu reusesc sa scot de la ea locul in care era si mergem sa ne intalnim :) Ne-am intalnit repede…. orasul nu e mare, Danuta nu era inca in stare sa scoata foarte multe cuvinte :D of of… emotiile astea :P

Dana nu era singura la Focsani, era cu prietena ei Bondar cu care plecase de la Bucuresti. Nu radeti mai, chiar asa o cheama pe prietena ei. Stiu, si mie mi-a venit greu sa cred :) Mi-a placut de Bondar, o fata de treaba, cu simtul umorului.

Ca sa nu inghetam pe strada, ne-am dus intr-un club care pot sa zic mi-a placut mult mai mult decat cluburile din Bucuresti. De ce? Pentru ca nu era aglomerat, pentru ca nu te calca nimeni pe picioare, pentru ca orice cumparai in comparatie cu Bucurestiul era mult mai ieftin :P Muzica in schimb nu a fost pe placul  meu pentru ca nu a fost nimic alceva decat house… Imi place houseul, dar parca sa-l aud asa non stop ma zagarie pe urechi :)

Nu am stat mult in club, pe la 2 si ceva am plecat, ne era foame… Am gasit cu greu un loc in care sa mancam ceva… in Focsani nu exista McDonald’s :( asta nu mi-a palcut :) Dar am mancat la “Hei”, fastfudul care se gaseste in orce Rompetrol.

Satui fiind am plecat sa dormim, singura problema era ca trebuia sa gasim un hotel, nu de alta dar Dana era cu Bondar, eu cu Canalia, nu aveam unde sa dormim toti la ea… asa ca ne-am dus undeva pe langa “morcov” si ne-am cazat la Hotel Unirea. Totul se invarte in jurul “morcovului” in Focsani.

Experienta hotelului Unirea a fost una de neuitat. Un hotel vechi, din ala de pe vremea lu Ceausescu care pastra foarte vie amintirea vechiului dictator :) Nu aveam caldura, camera era de o ospitalitate iesita din comun :D ne simteam ca in tabara :D Am adormit instant chiar daca temperatura nu era cu mult peste cea la care apa ingheatza…

Noaptea a trecut repede si fara alte peripetii. Nu mi-a fost nici frig, dar nici nu am iesit de sub cele 2 paturi de lana pe care le-am gasit undeva intr-un dulap la fel de vechi ca si hotelul.

De dimineatza ne-am intalnit din nou undeva intr-o cafenea super misto. Cafeneaua mi-a placut la maxim, asa cum imi place mie, numa canapele, puteai sa te intinzi in voie… super, ce sa zic… o recomand cu caldura… se numeste Danace.

Cum foamea ne cuprinsese din nou ne-am dus la Dana sa mancam, i-am cunoscut parintii, fratele si catelul care m-a pupat pe bot in cele din urma chiar daca la inceput se cam ferea de mine :P dar… pana la urma “caine” la caine trage :)

Am plecat spre Bucuresti si pe la 6-7 seara am fost acasa, unde am facut un dus, mi-am schimbat si eu hainele ce le purtam de 2 zile si am plecat iar pe capul Danei sa ne uitam la un film :) Facandu-se tarziu n-am mai plecat si am dormit acolo pana pe la 7 fara ceva cand ne-am trezit. Dana incepe serviciul foarte devreme, la 8 trebuie sa fie la munca :D Am lasat-o la metrou si am venit si eu acasa… eu nu am ce face la work la ora aia… nu e nimeni acolo :(

Acum ma duc si eu fericit la munca… sper sa ajunga cineva inaintea mea… Nu am chef sa stau singur, trebuie sa am pe cine bate la cap :D