Dacă faci un copil trebuie să-ți schimbi mașina și multe alte chestii

Sunt înconjurat de colegi/prieteni/amici care cred că atunci când faci un copil trebuie să schimbi cam totul, dar acum nu am să mă refer la toate chestiile pe care cică ar trebui să le schimb, am să mă refer strict la mașină.

Eu am o mașină mică, un VW Polo și, se pare, din spusele celor care mă înconjoară, că ar trebui să o schimb, că este prea mică, că nu o să am loc să car după mine toată casa atunci când o să plec pe undeva cu copilul.

Ei bine, eu nu gândesc așa și cred că te poți adapta indiferent de situație. Cei care au bani pot să-și schimbe mașina, normal, nu zic nu, dar cei care nu au, printre care mă număr și eu, cred că se pot adapta. Mulți mi-au dat tot felul de sfaturi cum să-mi schimb mașina, cum să fac cu banii, etc. dar nu au reușit să mă convingă.

Mă gândesc la vremea când am fost eu copil și ai mei s-au descurcat cu mașina pe care o aveau, pe vremea aia o Dacie 1310 (sau alt model). Nu era nici aia foarte mare și totuși eu am crescut bine merci. Am fost plecați cu ai mei părinți peste tot, nu a fost an în care să nu fim plecați în concediu sau mai știu eu pe unde.

Și atunci se putea, acum însă se pare că nu se mai poate.

Atunci se putea să ai un cărucior care să treacă din generație în generație, din prieteni în prieten și totul era ok. Acum însă se pare că cei care mi-au luat-o înainte nu mai pot. Trebuie schimbat tot. De la mașină până la mobila din casă, dacă se poate totul.

Nu spun că nu este bine să schimbi, este alegerea fiecăruia ce face, spun doar că am ajuns să fim prea influențați de ceea ce înseamnă marketing și cei care fac această meserie se pare că și-o fac foarte bine. Reușesc într-un mare stil să prostească pe toată lumea, să convingă cumpărătorul că trebuie să bage toți banii pe care îi are în copil. Pentru copil totul trebuie să fie, după ei, ultimul răcnet, chiar nu contează că are sau nu bani pentru așa ceva.

Am sesizat că în general asta este o chestie care se propagă de la părinte la părinte. Adică cum, al meu să nu aibă ce-i mai bun?

Nu dragilor, copiii cresc la fel de bine fie că aveți o mașină mică fie că aveți o mașină mare. Pentru copil chiar nu contează cât de mare este mașina, în schimb pentru părinți contează. Nu copilului îi faceți un bine, așa că nu mai veniți cu chestii din astea, vouă vreți să vă faceți un bine. Nu copilul se bucură de cine știe ce căruț, voi vă bucurați. Copilul o să crească la fel de ok și dacă îi sunt cumpărate cele mai scumpe scutece și dacă o să fie înfășat așa cum eram noi acum vreo 30 de ani.

Sunt multe lucruri care atunci erau ok, cu care noi am crescut foarte bine, dar acum acele lucruri se presupune că i-ar face rău copilului.

Până la urmă este alegerea fiecăruia cât de mult cheltuie pentru plăcerea sa, dar hai să nu dăm vina pe cel mic. Cel mic are nevoie de dragoste, de mâncare, de chestiile strict necesare, nu de o mașină nouă sau de cel mai scump scutec.

Să vă mai aduc aminte de acum 30 de ani, atunci când părinții noștri se întorceau la muncă după câteva luni de stat acasă? Parcă erau 3 sau 4. Ei bine, atunci se putea, și noi am ajuns ceea ce suntem astăzi. Acum însă nu se mai poate, trebuie să stai acasă cu copilul un an, doi… că atât îți permite legea, dar sunt am auzit și povești în care s-a stat chiar 5 ani. Pentru copil.

Toate exagerările astea am văzut însă că sunt valabile în general la primul copil, pentru că cei care au exagerat la primul și au ajuns apoi la un al 2-lea au mai tăiat din cheltuieli și în același timp din fițe.

Și mă întreb cum au reușit? Tot ei mi-au spus că… au exagerat, că și-au dat seama de lucrurile care sunt esențiale și care nu, de lucrurile care le-au mâncat banii aiurea și lucrurile care chiar au fost bune.

Bănuiesc că nu sunt singurul care a primit tot felul de astfel de sfaturi, bănuiesc că ați fost și voi în situația mea și fiecare ați făcut ceea ce ați crezut voi de cuviință. Unii au fost cumpătați, alții au aruncat cu banii.

Ah, încă una pe care am auzit-o destul de curând, că cică ar trebui să-i cumpăr micuțului, un dulap numai al lui, un dulap special pentru copii, dulap care nu știu ce rahat face. Că dulapul meu, cel pe care l-am cumpărat acum vreo 3 ani nu mai este bun. Și o mașină de spălat nouă cică mi-ar trebui, una pentru mine și una să fie numai pentru cel mic. Pe bune fraților? Chiar atât de mult puteți fi manipulați de marketingul ăsta agresiv care se bazează pe sensibilitatea voastră față de primul copil?

Vreau să-i aud pe cei care au fost cu capul pe umeri, să-mi spună ei cum au reușit să se descurce. Cum au reușit să se descurce cei care nu au avut deloc mașină? Ei cum au reușit?

Sau sunt curios să-i aud pe ăia care au cumpărat tot felul de aberații pentru al lor kinder, aberații pe care apoi le-au aruncat sau pe care nu le-au folosit deloc. Fie pentru că nu erau bune, fie pentru că micuțul nu le-a plăcut.

Puteți să faceți o listă cu aceste lucruri? Sunt convins că toți mai greșim în viață, important este să ne dăm seama la final dacă am greșit și să recunoaștem acest lucru, să-i sfătuim pe alții să facă mai bine dacă se poate.

No, hai că v-am lăsat, dar dacă vreți să discutăm pe subiect o voi face cu mare plăcere în comentarii.
Nu dețin adevărul absolut, este foarte posibil să greșesc, dar asta este părerea mea în acest moment și sunt destul de convins că nu am să mi-o schimb. Dacă pe viitor am să-mi dau seama că am greșit, am să mai sciu de spre asta.

P.S. Nu-mi lăsați comentarii cu “ai să vezi tu”, “să vezi cum o să te schimbe copilul” pentru că astea le-am tot auzit și le știu deja ;)