Sari la conținut

Cum am stat ca un bou când puteam să fac o faptă bună

Am plecat ieri până la Cofetăria Paul să iau ceva dulce pentru birou. Eram mai mulți pofticioși și am zis să mă duc eu.

Ajuns acolo, m-am uitat în vitrina de mai jos și am făcut o poză, să o trimit colegilor să-mi spună ce-și doresc.

20160210_144811

(poză făcută cu Samsung S6 Edge Plus #fărăfiltru)

În timp ce făceam eu poza de mai sus am auzit o băbuță, ce era înaintea mea că-l întreba pe cel de la casă cât costă o anumită prăjitură. I-a răspuns omul 12 lei, sau așa ceva.

Băbuța s-a uitat apoi în altă parte și a întrebat cât costă o altă prăjitură. I-a răspuns și de data asta, 9 lei.

S-a uitat băbuța în portofel și cu tristețe în ochi a plecat.

Eu ca boul mă uitam, pentru că am fost cumva prins de momentul trist și am stat exact așa ca un bou fără să fac nimic.

Când mi-am revenit era prea târziu, doamna nu mai era, plecase, și nu am mai văzut-o nici pe stradă, când am căutat-o din priviri.

Puteam să-i cumpăr eu o prăjitură, nu era nicio problemă, dar m-am blocat și apoi m-am simțit prost că nu am avut nicio reacție. Posibil să-mi fi fost și puțină jenă, să nu o fac să se simtă prost sau ceva.

Voi să nu faceți ca mine, nu stați până în ultimul moment, când puteți ajuta pe cineva, când vreți să aduceți zâmbetul pe buzele cuiva, mișcați-vă repede nu rămâneți ca o stană de piatră.

Ti-a placut acest articol?
comentarii Facebook
9 comentarii
  1. Sher 11 Feb 2016 @ 10:34

    Asa am facut si eu acum mai multi ani cand am stat la masa si nu am facut nimic atunci cand o vanzatoare de patiserie se ratoia la o batrana care o intrebase daca nu are si merdenele mai ieftine…As fi putut sa-i dau eu 5 lei batranei(care avea un limbaj foarte elevat) si sa-i dau peste nas vanzatoarei. Si acum privesc in urma cu regret…

    Raspunde
  2. Mihaela 11 Feb 2016 @ 10:57

    Inainte de sarbatori, am patit si eu ceva asemanator in magazin. M-am tot gandit cum as fi putut sa-l abordez pe domnul care isi numara banii si se uita in cos la ce sa renunte. Regret si acum, dar data viitoare sper sa reactionez din timp si ma gandeam sa ma prefac ca i-au picat niste bani din buzunar, sa nu se simta prost ca accepta de la mine.

    Raspunde
  3. Mihai 11 Feb 2016 @ 13:40

    Am trecut printr-o situație puțin asemănătoare când am fost la film. La ieșire o doamnă ma în vârstă din spatele meu a căzut, urât de tot. Ea spunea că îi alunecase o gleznă. M-am întors și stăteam ca prostul uitându-mă la ea cum se chinuie să se ridice (era însoțită) și nu reușește să o facă. A avut noroc că era mochetă pe jos și nu cred că s-a julit. Am mers spre ea și am ajutat-o să se ridice, împreună cu bărbatul care era cu ea. Am crezut că el singur o poate ajuta să se ridice, dar mă bucur că am ajutat-o până la urmă. Eram doar puțin șocat de faptul că a putut să cadă atât de ușor și atât de rău.

    Raspunde
  4. Georgi 12 Feb 2016 @ 08:42

    Am patit si eu exact la fel, tot la o cofetarie. De data asta era un batranel, care se uita lung si plescaia…si tot asa, intreba cat costa si pana la urma a plecat.
    Eram cu sotul. Amandoi ne sfatuiam , sa ii cumparam o prajitura, dar in cele din urma am renuntat pentru ca am crezut ca se va simti prost. #idioti
    Dar pana la urma am sfarsit noi, prin a ne simti prost. Si inca ne simtim si ne pare rau ca nu am facut lucrul ala.
    Imi pare extrem de rau si acum si ma doare.
    Nici eu nu stiu de unde vine jena asta. Frica asta de a nu face pe cineva sa se simta prost doar pentru ca ii intinzi o mana de ajutor.
    Probabil ca am privit prin flitrul mintii mele. Bunicul meu, desi era jumatate paralizat, ura sa fie ajutat. Ura sa vada ca e incapabil sa se ingrijeasca singur. O data am mers cu el la cimtir, sa aprinda niste lumanari rudelor lui. Era in scaun cu rotile. Cat m-am dus eu pana la masina, oamenii ii lasasera in brate pachete cu mancare si bani, desi le refuzase. Imi spunea cat de jenat se simte. Oamenii credeau ca el venise sa ceara pomana pe acolo.
    Poate de-aia am fost atat de reticenta. De cate ori vreau sa ajut un batran, mereu imi vine scena asta in minte si raman asaaaaa…intr-o dilema : oare are, sau n-are nevoie? Oare vrea sa fie ajutat sau nu?

    Raspunde
  5. rivi 12 Feb 2016 @ 09:38

    sa zicem ca am patit fix la fel si pentru sume mai mici poate. de fiecare data ma gandesc sa nu cumva sa-i jignesc. :(

    Raspunde
  6. Sabina 12 Feb 2016 @ 11:13
    Raspunde
  7. Ruxandra 13 Feb 2016 @ 16:45

    Poți să îi oferi ce își dorește motivând că ai o rudă decedată în familie căreia îi plăcea respectivul aliment și este suficient un “bogdaproste”.

    Raspunde
  8. sly 14 Feb 2016 @ 18:40

    Ultima data am fost intr-o cofetarie acum 6-7 luni cu copiii si nu imi amintesc sa fi fost o prajitura 9 lei, daramite 12 lei.
    Din ce vad pe poza ta o prajitura are 130gr si asta ar insemna in jur de 100 lei/kg.
    Mi se pare exagerat de mult avind in vedere faptul ca un kg de tort costa 35-40 lei.

    Raspunde
  9. Ionut 15 Feb 2016 @ 08:20

    @sly

    Vezi ca e si poza cu preturile.

    Raspunde
Comentează și tu

Sfat: Inainte de a apasa butonul de mai jos asigura-te ca ai folosit un limbaj decent si ca nu te cheama “masina de spalat”, daca nu vrei ca vorbele tale sa ajunga in spam ;)