Cum ne-am distrat azi pe circuitul de la Sky Karting

Astăzi am avut parte de o experiență mișto, cu toate că în prima fază nu am vrut să mă duc. Prietenul Zaiu a tot insistat să mergem la karting, și până la urmă, pentru a-i face pe plac ne-am dus. Așa-i cu prietenii, mai lași și de la tine și le faci pe plac, nu?

Eh, ne-am dus până în Pipera la circuitul Sky Karting – Sky Karting facebook -(vezi hartă în caz că te interesează) și am rămas plăcut impresionat de ceea ce am văzut acolo. Am mai fost eu la karting, acum ceva ani, dar atunci am fost în aer liber, nu ca acum în interior.

De la bun început ne-a întâmpinat doamna de la recepție care ne-a invitat să ne logăm pe calculatoare. Erau cateva ecrane mari cu touch pe care puteai să-ți faci cont sau să te loghezi cu contul tău de facebook. Foarte mișto. Ne-am băgat rapid datele și imediat am primit niște carduri de membru.

După asta am mers în sala alăturată, la echipat, unde am primit cu toții echipamentul pentru karting, cagula (de unică folosință), protecție coaste (o vedeți pe mine în poze, am uitat să o iau pe sub combinezon), cască și combinezon. Cu toții am primit, dar lui Florin nu i-a venit combinezonul, nici nu știu dacă se face pentru mărimea lui de 2 metri și ceva :P.

Odată echipați am mers către karturi unde un domn foarte amabil ne-a explicat ce și cum. Ce avem voie să facem, ce nu avem voie, ce reprezintă steagul galben, ce reprezintă steagul roșu și alte chestii pe care trebuie să le știm înainte de a ne sui în karturi.

Cu lecțiile învățate ne-am îndreptat către karturi, unde ne-a fost explicat cum funcționează, că avem două pedale, frână și accelerație și că nu trebuie să le apăsăm pe amândouă în același timp.

Apoi am făcut câteva ture pentru a ne obișnui cu karturile și traseul, și pentru a vedea care este poziția noastră la start.

Sincer să fiu, cu toate că m-am mai dat, parcă eram un tip care conduce pentru prima data. Un cart se conduce destul de de greu, aș putea spune, pentru că el este construit foarte simplu. Nu are așa ca mașina servodirecție, nu are amortizoare, acolo fiecare denivelare este simțită cu putere în tot corpul, iar dacă nu ai mâncat nimic de dimineață nu prea poți să învârți volanul ăla, cel puțin nu pe loc. Este cam ca la bătrânele Dacii care nu aveau, la vremea respectivă, servodirecție.

După două-trei ture m-am obișnuit cu mașinuța și am ajuns pe grila de start pe poziția a doua. Aș spune că nu este deloc rău după 7 ani de când m-am dat ultima dată, și atunci doar o dată.

A urmat apoi statul, un stat exact așa cum am văzut la formula 1, cu multe lumini roșii (cred că 4 sau 5) care se aprindeau pe rând ca la final să se aprindă lumina verde. Ce mai, chiar ne simțeam ca la formula 1.

Au urmat câteva ture pline de adrenalină în care fiecare dintre noi a dat ceea ce putea mai mult și totuși am ținut foarte mult să nu ne accidentăm. Am derapat doar o singură dată, dar imediat a venit un domn să mă ajute să pun mașina din nou pe traseu.

La final am ieșit pe locul doi, după Zaiu care nu era chiar la prima experiență.

Totuși după ce m-am uitat pe poza de mai jos aș putea să zic că dacă mă mai antrenez puțin aș putea să-l bat destul de lejer :)

În medie a fost mai rapid ca mine cu 0.495 secunde pe tur (420m), ceea ce nu este chiar așa de mult, este un timp pe care aș putea să-l recuperez.

Nici la cel mai bun tur nu am fost chiar așa în urma lui, 0.534 secunde nu sunt chiar un capăt de țară.

Data viitoare o să fie mai bine, promit. Acum a fost prima dată (dacă ignorăm experiența de acum 7 ani) și este normal să am nevoie de mai multă experiență.

Oricum, pot să vă zic că a fost o ieșire foarte reușită unde ne-am distrat de minune. Partea proastă este că la finalul celor câteva ture mă simțeam cu totul rupt. Mă dureau mâinile și mușchii așa cum nu mă așteptam să mă doară. Cred că dacă m-aș da mai des aș putea să consider că este un fel de sală.

Nu pare așa la prima vedere, dar trebuie să încercați și voi ca să simțiți pe pielea voastră ceea ce vă spun.

Mai jos aveți niste poze, făcute de prima mea soție, poze în care sper că se vede viteza cu care ne deplasam :)

Am scris acest post pentru că mi-a plăcut mult experiența și pentru că vreau să vă recomand și vouă să încercați acest sport, dacă nu ați făcut-o cumva până acum. Eu am să mai merg și am să încerc să fiu mai bun, să învăț cât de mult pot. Ah, și abia aștept să-l prind pe aici pe tata, sunt convins că o să avem o cursă pe cinste. Nici eu, nici el nu suntem dispuși să cedăm, în orice competiție trebuie să câștigăm, iar la asta sunt convins că eu am să ies pe locul 1.

După ce ne-am dat am mai pierdut vremea pe acolo, am mai băut un suc și am mai fumat o țigară, pentru a ne reveni. Am văzut că erau și niște gagici care se dădeau, deci să nu credeți că acest sport este neaparat pentru sexul masculin. Data viitoare am să o pun și pe Dana într-un kart, dacă vrea.

În încheiere vă spun că acest articol nu este în niciun caz unul publicitar, este doar experienta mea de astăzi, experiența ce mi-a plăcut și despre care am considerat că merită scris. Sunt atâtea lucruri interesante de făcut în orașul ăsta… doar că trebuie să vină unul de Cluj să ne deschidă ochii.

Mulțumesc Zaiule, chiar dacă nu am vrut să vin cu tine, până la urmă s-a dovedit a fi o experiență mișto pe care mi-ar face plăcere să o repetăm ;)