Cat de indulgenti sunteti in cuplu?
Ma uitam la filmuletul asta si mi-am adus aminte de problema asta, a indulgentei in cuplu.
Atata timp cat suntem singuri nu prea ne punem problema asta. Suntem singuri si facem tot ce ne taie pe noi capul. Vrem sa plecam in concediu plecam, nu conteaza daca avem bani sau nu, nu conteaza nimic. Vrem sa ne cumparam un calculator il cumparam.
In casa putem sa ne aruncam hainele pe oriunde, nimeni si nimic nu ne poate opri.
Dar in doi, situatia sta putin altfel.
Nu putem sa mergem in concediu asa cand vrem noi pentru ca in doi avem niste planuri si poate partenerul nu poate. In momentul ala se pune problema renuntarii la concediul dorit sau sa plecam fara partenera…
So, voi din care tabara faceti parte? Din a celor indulgenti sau din a celor individualisti?
In casa la fel, treburile se cam impart. Se imparte locul in pat, se imparte locul in dulap, se imparte timpul de folosire al baii, in principiu totul se imparte. Mai putin berea, aia nu prea se imparte pentru ca ele nu prea beau bere. In cazul in care partenera voastra bea bere, atunci sunteti ghinionisti.
Pentru ca relatia sa mearga bine trebuie sa lasam de la noi. Sa ne gandim atat la noi cat si la celalalt. Sau poate ne gandim mai mult la celalalt decat la noi pentru ca asa e normal. Sau asa ma gandesc eu ca e normal.
De cand ne stim suntem diferiti. Ele au dorintele lor, noi pe ale noastre. De foarte multe ori consideram ca avem dreptate si nu prea ne gandim daca nu cumva ea are dreptate. Stim pur si simplu ca lucrurile sunt asa cum credem noi.
De multe ori, intr-un tarziu, ne dam seama ca nu e chiar asa.
Sau daca e asa, totusi trebuie sa ne gandim si la persoana de langa noi, sa mai lasam si noi de la noi, pentru ca asta face o relatie sa mearga mai bine. Nu putem sa facem numai cum vrem noi si sa ne asteptam ca partenera sa accepte la nesfarsit, intr-o zi o sa se sature.
Am avut ceva experiente la viata mea si viata m-a invatat ca in cuplu trebuie gandit ca si cand ar fi unul. Nu mai suntem noi pe primul loc, nu mai suntem noi ca persoana, suntem intotdeauna noi ca cuplu daca vrem o relatie serioasa.
Voi cum sunteti in cuplu? Cat de mult tinti la ideile voastre si cat sunteti dispusi sa lasati de la voi?
sa-nteleg ca deja ai dileme ? nici n-a trecut prea mult ! deh, asa-ti trebuie daca ti-a trebuit “remorca” :))
Sotul meu este implicat intr-un proiect marisor ,si are nevoie de ajutorul meu .Mie nu imi face placere sa lucrez la acest proiect ,el stie asta ,dar tocmai pentru ca suntem un cuplu si incercam sa ne sustinem in orice moment , am cazut de comun accord ca eu sa il ajut cu proiectul pana la punctul in care el se poate descurca singur ,si ca eu il ajut doar daca nu o sa vorbeasca non stop de asta :)) si uite asa le impacam pe toate mereu si noi scapam de o cearta inutila.
sunt ingaduitor, dar am o problema pe care o intelege; sunt ingrozitor de dezordonat, nu va puteti imagina cat de mult (bine ca doar cu mine si doar acasa :) cunoscatorii stiu de ce! )
Fa 2 copii si nu o sa mai ai nici o intrebare din asta filozofica. De fapt daca stau bine sa ma gandesc, nici nu stiu cand am mai vorbit cu barbate-miu mai mult de 2 fraze intregi:D Asadar nu am pe ce sa ma cert/impart cu el, nici nu prea stiu clar cand pleaca, vine.
Ah uitasem, concediu? care concediu? ala in care alerg 24/24 dupa copiii de la finalul zilei sunt ca cainele cu limba de un cot?
Impartit patul? Se imparte chiar si in 4 cand da o gripa printre noi. Timp? da, juma de ora de desenat, juma de cuburi, juma de plastilina.
A mai ramas o bere seara, suculetul lui mami, cum zice fi-mea.
Chiar nu era o intrebare filozofica. Erau lucruri normale zic eu care trebuie sa stim sa le tratam. Sunt oameni care nu pot sa treaca peste maruntisuri d’astea si ajung sa se desparta.
Cum zice si Mircea mai sus, sunt oameni dezordonati iar cel de langa trebuie sa fie intelegator. Si de multe ori intelegerea asta poate nu e chiar o coarda care merge intinsa la nesfarsit.
@Alina – “suculetul mami” suna bine :))
@Criserb Nu vreau sa par moralista dar copiii au in rol in cuplu.
Stiu ca am ajuns la vorba parintilor, dar cu cat mai devreme cu atat mai bine. Nu trebuie sa ajungi in situatia sa trebuiasca sa tratezi ceva, inseamna ca scopul cuplului deja scartaie. Si oricat ne-am da mari si evoluati, scopul unui cuplu ramane reproducerea, chiar daca este imbracata frumos in povesti de iubire nemuritoare.
In momentul in care ai copiii cuplul se sudeaza(de cele mai multe ori, exista si exceptii) iar “problemele” de care vorbesti devin nimicuri.
Dar iti inteleg perfect postul, am trecut si noi prin faza dinainte copiilor.
In cazul in care ambii parteneri gandesc asa, e bine. Dar ce te faci atunci cand numai unul lasa de la el iar celalalt…, o tine pe-a lui? Ce te faci cand partenerul sau sotul tau devine foarte egoist, caci la un momentdat el crede ca daca il iubesti faci cum vrea el, iar tu lasi si iar lasi de la tine pana cand nu mai poti. Dupa mine, e un noroc sa gasesti un partener la fel ca tine, dispus la aceleasi compromisuri si in aceeasi masura ca si tine. Uneori asta se intampla doar la inceputul relatiei, o perioada mai mica sau mai mare dar atunci cand se ivesc probleme…, lucrurile se schimba. In general intr-un cuplu, cel care iubeste mai mult face cele mai multe compromisuri, tolereaza lucruri pe care n-ar fi crezut ca le va tolera sau pe care chiar nu ar trebui sa le tolereze niciodata. Dar, cum intr-un cuplu, unul iubeste iar celalalt se lasa iubit…
suntem indulgenti unul cu celalalt. cand sotul vede ca sunt prea nervoasa, incepe sa glumeasca, ma face sa rad, supararea mea se risipeste in cateva minute. sunt si zile cand ne mai certam, dar e o cearta rapida care se rezuma la cateva cuvinte, apoi tacem, iar dupa o ora cand ne mai linistim, dezbatem problema mult mai degajati.ne iertam multe dar mai ales ne respectam si….ne iubim :)
Pingback: Blogging: Campaniile saptamanilor 14-27 mai din blogosfera romaneasca | refresh.ro