Cât de greu e să faci un hamburger?

Săptămâna trecută mi-am propus să fac hamburger acasa, pe grătar.

Pentru că cea mai bună carne o iau de la Prăvălescu tot acolo m-am dus și pentru carnea pentru hamburger. Am luat-o gata preparată, direct chiftele numai bune de pus pe grătar. N-am mai stat să o fac eu acasă când de la ei am mâncat de atâtea ori hamburgeri super buni.

Am întrebat pe facebook de o rețetă, am primit câteva variante și duminică m-am apucat de treabă.

N-am urmărit cu strictețe o rețetă, am luat câte puțin din toate și am adaptat la ceea ce aveam prin casă.

Cum am făcut eu?

Am pus carnea pe grătar și am lăsat-o 4-5 minute pe fiecare parte.

După ce-am făcut-o pe ambele părți, am luat carnea de pe grătar și am dat-o cu muștar.

Apoi am pus-o iar pe grătar, câte 4 minute pe fiecare parte.

Când am întors-o pentru ultima dată, fața a 2-a cu muștar, am pus deasupra niște brânză guda. D’aia mi-a zis Dana să iau, din aia am luat.

Peste ea am pus o oală cu capul în jos, să păstreze căldura acolo și să-mi topească brânza aia.

Poză am uitat să fac.

A ieșit așa.

Între timp am tăiat chiflele în două, am tăiat o roșie și o ceapă rondele.

Am stat cu ochii pe ele, că fii-miu mi le cam fura :)

După care am început să le monte, așa cum am crezut eu de cuviință.

L-am mâncat repede, cât să nu se răcească carnea.

Ah, înainte de a-l monta, am pus pe grătar și bucățile de chiflă tăiate. Puțin, cât să se prăjească puțin în interior.

Zic că am făcut carnea destul de bine, nici prea tare nici prea moale. Cam la fix. Acum să vedem dacă data viitoare o să-mi iasă la fel de bună.

Fii-miu a fost încântat :)

A ieșit bun, dar se putea și mai bine.

Data viitoare o să pun și maioneză. D-asta n-am pus că am uitat să cumpăr iar de făcut nu mi-am dat seama decât când era carnea pe grătar. Dacă stăteam să o fac se răcea carnea și nu mai era așa bună, așa că am ales să zic pas, de data asta.

Apoi mai tre’ să pun castraveți murați. Pe ăștia i-am cam simțit lipsă.

E posibil să mai bag și niște varză albă în ele, tocată mărunt, dar ăsta nu este chiar obligatoriu.

Sigur o să încerc însă și cu niște bacon prăjit. Nu are cum să nu fie bun :)

Ideea este că se face și în casă, și iese mai bun decât în multe restaurante în care am mai mâncat. Credeam că e mai complicat, dar de acum am să fac mai des. Iar canea de la Prăvălescu e de nota 10. Nici nu te mai chinui cu prepararea ei și totul merge ca pe roate.

Să încercați, chiar nu prea aveți cum greși.

Pozele, ca de obicei, făcute cu telefonul.