Am putut să fac cremeș/cremșnit fără să mă pricep la gătit
În ultima vreme am tot felul de provocări culinare. Habar nu am de ce, dar după ce am reușit să fac pâine am zis să încerc și un cremeș sau cremșnit, depinde de la zonă la zonă.
Îmi aduc aminte că din ăsta îmi făcea bunica de la Arad, bunică ce chiar era expertă în prăjituri. Și știam că nu-i ușor de făcut, că tre’ făcut foietaj pentru el, iar asta cică-i mai complica. De aici a plecat provocarea, dacă era ceva simplu nu mă apucam.
Am studiat puțin pe net și mama mi-a dat rețeta Laurei Laurențiu, de mai jos.
Am făcut întocmai și nu a fost greu. Singura problemă, sper să nu greșesc este numărul de straturi pe care Laura l-a greșit sau mi-am prins eu urechile pe undeva la calcule. Cert este că la final eu am avut vreo 860 și ceva de straturi față de 730 cât zicea Laura. Mă rog, nu-i așa important numărul de straturi, important e să fie multe.
Am făcut foietajul miercuri după ce am venit de la birou, l-am lăsat peste noapte și joi am făcut crema, tot după rețeta Laurei.
Partea asta pentru mine a fost cam complicată, obositoare.
Am și greșit, am pus prea multă sare în albușurile de ou și mi-a zis Dana că mai bine refac crema decât să-mi pară rău la final.
Ei bine, treaba aia a fost destul de grea. Să amesteci cu mixerul în bain-marie-ul vieții a fost destul de greu. Cred că stat cu mixerul în mână vreo 40 de minute deasupra aragazului + a cuptorului în care se coceau foile. Saună am făcut.
L-am băgat iar la frigider și azi, vineri dimineața l-am încercat.
A ieșit perfect din punctul meu de vedere. Chiar nu am ce să-mi reproșez. Bine, Dana a cârcotit puțin, dar eu consider că pentru prima mea încercare a ieșit perfect.
Dacă vreți să încercați eu zic că rețeta este ceea ce trebuie, iar de greu nu este foarte greu, se poate face. Dacă am reușit să o fac eu, care de regulă nu gătesc cred că o poate face oricine nu are două mâini stângi și poa’ să urmărească cât de cât o rețetă.
Acum… o să caut altă provocare, bănuiesc că am să încerc croissante, că și alea mi se par mai dificil de făcut.
Felicitari, felicitari in special pentru foi, arata super!
Asta e prajitura mea preferata, mananc singur juma’ de tava odata. Eu am probleme cu foile nu am rabdare sa le fac, desi singura data cand am incercat, au iesit bine (tot dupa reteta Laurei). Asa ca iau de la Lidl, marca Pion, facute la Medias sunt OK.
In schimb, crema o fac in 5 minute (reteta SavoriUrbane): frec galbenusurile cu zahar si faina (sau amidon), peste care torn laptele cald, cu grija sa nu se faca omleta (cum se drege ciorba).
Dupa care pun pe plita la foc mic si mestec continuu pana se incheaga. De obicei nu mai bat albusurile spuma, o las fara.
Arata superbine.Felicitari!! Nu am atata curaj sa ma apuc de facut asa o prajitura. Succes in ce alegi sa faci pe viitor!
Ioiiii, mi-ai făcut o poftă, arată delicios în fotografii. Bravo! Am să încerc şi eu reţeta în weekend. Şi eu o urmăresc pe Laura Laurenţiu, am făcut reţete de pâine cu cartof de la ea şi mi-a ieşit foarte bună.
Multă sănătate!
Bravo felicitari, super clipul ;)