A darui e omeneste

Guest post de Valentine’s Day by Matei, colegul meu!

E Craciunul. Cred ca am 3-4 anisori si in fata am un brad mare si frumos. Un pic iesiti din imagine, parinti si bunici zambitori ma indeamna cu zor "Hai! Deschide-l!" Nu stiu daca incap sub bradul ala nenorocit, dar acolo e cutia aia mare la care trebuie sa ajung. Si sunt si unele mai mici. Cadourile mele, desigur.

Mai trece timpul si iar, sunt inconjurat de familie si deschid o cutie ambalata frumos; probabil e ziua mea pentru ca tocmai am suflat in lumanari. Nu stiu cate, putine oricum. Pe masura ce amintirile devin mai clare, lumanarile sunt din ce in ce mai multe si bunicii mai putini. Parca doar pentru a pastra un echilibru matematic, batranii familiei ies din imagine si fac loc noilor, si in timp, vechilor prieteni, colegi de birou sau cunostinte aleatoare. Singura constanta ramane cutia – mai mare sau mai mica, colorata uneori ridicol, mereu umpluta cu un cadou.

In fond, ne-am obisnuit ca viata noastra sa aiba un continut episodic, intrerupta la intervale fixe de dat/primit cadouri – momente cu o incarcatura emotionala atat de puternica incat restul se estompeaza discret in strafundurile mintii. Cadourile sunt constanta. La fel cum publicitatea vine pe TV. Si totusi, macar cand vine vorba de televiziune, reusim sa ne rupem de aceleasi cinci reclame (din ce in ce mai slabe pentru ca deh, e criza) si sa intelegem cartonul "Publicitate" drept pauza de pipi, tigara, excursie pana la chioscul de jos sau schimbat programul.

In schimb, daca maine e "ziua ei", te dai cu fundul de pamant disperat: ce ii iau? Masori bugete, arunci problema si in gradina cunostintelor si prietenilor – "fratilor, ce ii iau? Am nevoie de idei", sau esti cool pana la capat si faci un credit. In fond, nimic nu spune "te iubesc (mancati-as)" pana la capat ca un BMW cu fundita.

Amice, valoarea cadoului e de multe ori invers proportionala cu valoarea omului caruia ii este destinat. Daca maine o sa se uite chioras la tine ca ai venit doar cu o floare in dinti poate ca e timpul sa te mai gandesti incotro te indrepti si sa schimbi macazul. In acelasi timp, daca doar de ziua ei ai reusit sa ii iei o floare, probabil ca meriti un sut in fund.

Atat am exersat valsul cadourilor de mici, initial doar la primire, incat a ajuns singurul dans pe care il mai stim. Ca niste roboti meschini si ascultatori, ingrosam cozile din fata magazinelor de fiecare data cand scrie mare pe tabela "Craciun", "Paste", "Valentine’s", sau e "data de asamblare" a vreunui robotel cunoscut.

Si sa fim seriosi, cel putin de Valentine’s Day, bagam "dragoste" la inaintare ca sa para ca avem un motiv nobil pt. cadou. Daca te (minim) pupa pentru cutia aia de bomboane e de bine. Daca iti da cu ea in cap ca scrie "i <3 Milka" deci ai incurcat cutiile ->e dragoste (si paranoia) clar. Daca ii (minim) pupa si pe ailalti noua aducatori de (minim) bomboane inseamna ca stii ce e gagica, dar te poti consola ca va ajunge cat casa.

Iubiti-va bine!