Despre stricatele din cartierele scumpe…
Din pagina in pagina ajung la pasajul de mai jos. Mi-am pierdut ceva timp acolo pentru a-mi elucida de ce urasc genul de "femei care au supt multa… pentru o masina scumpa" sau pe cei/cele care cred ca banii ii fac sa fie buricul pamantului.
Eu: o tipa trendy, frumoasa, cu clasa, care nu a avut decat iubiti cu bani. Nu am iesit nicodata cu bmw. Toti iubitii imi faceau cadouri scumpe si imi plateau consumatia in toate locurile trendy in care ieseam. Plus ca niciodata, dar niciodata nu am iesit cu un nimeni. Intotdeauna am iesit doar cu personaje mondene.
El: un tip dragut, dar sarac. Locuieste intr-un cartier marginas si e student la stat. Conduce un amarat de Logan.
Noi: ne-am intalnit intamplator la ziua unui coleg de-al lui(un tip uratel dar foarte bogat). Eu vroiam sa ma combin cu colegul lui dar el m-a atras atat de tare incat am zis: "Ce naiba! Putem sa ne-o tragem macar azi!". Problema e ca azi s-a prelungit la nesfarsit. E foarte bun la pat si arata bine. Ce n-as da sa fie si bogat! Vreau sa termin cu el si nu prea pot. De cate ori ne vedem si vreau sa pun punct, sfarsim in pat. Nu stiu cum sa scap de el. Imi e rusine fiindca nimeni din grupul meu nu a iesit niciodata cu un sarantoc.
mai jos si un comentariu care-mi lamureste problema:
elisssa,nici tu nu esti indragostita din moment ce ne intrebi cum sa scapi de el. Nu vb cu prietenele tale despre el,k ti-e rusine cu un sarantoc….spuneai k nu esti una din acelea….dar ce diferenta este intre tine si una de pe centura,k si alea umbla cu barbati, tot k si tine,pt bani ,fara sa aiba vreun sentiment….macar alea o fac sa se intretina,dar tu nu ai avea nevoie.Esti mai rau chiar…
Intreaga discutie aici
si uite cum acel site cu o povestioara inventata si-a facut niste extra vizite :)
inventata sau nu povestea e clasica pentru unele personaje… pe mine m-a amuzat in intristat in acelasi timp :)
Stioarfe de astea exista si vor exista mereu. Am intalnit una la un fast food din zona Foisor, duminica, cand aprope tipa la telefon si insista pe numele “Keo” obsesiv si nu mi-am putut opri gura sa nu ii spuna ca e o “pitzipoanca de 2 lei”. A durut-o….nici acolo. Si-a pus fundul in biemvieu si a plecat.
Nu stiu de ce, dar am o placere sadica si o anume satisfactie cand ori de cate ori am ocazia sa le apostrofez iar ele “se oftica de hoftica” :))