Am alergat prima mea probă de 10 km la Bucharest Half Marathon

În weekend am alergat la proba de 10 km din cadrul Bucharest Half Marathon. Cum am ajuns la performanța asta când nu eram deloc sportiv? :)

În vara trecută vecina mea trebuia să dea ceva probă de alergare. Trebuia să alerge 3 km în nu mai știu cât timp și împreună cu cealaltă vecină mergeau regulat la alergat. Iar la întoarcere când mai beam câte un șpriț povesteau cum aleargă ele cei 3 km în mai multe etape. Practic nu alergau deloc cei 3 km legați. Așa a început povestea mea, de la treaba asta.

Când le-am auzit că nu pot să alerge 3 km cap coadă, mai ales că-s cu vreo 10 ani mai tinere ca mine, am zis ca eu pot, așa sedentar cum sunt. Și am putut.

Și de atunci am tot mers la alergat cu ele. A fost foarte greu la început, dar am mers din când în când. Cam la 2 zile, dacă-mi aduc aminte bine. Și reușisem atunci să alerg vreo 7 km după vreo lună (poate două) de antrenament.

Apoi au început să mă doară genunchii și m-am lăsat, cred că prin septembrie m-am lăsat. Însă cum mi-am propus 10000 de pași pe zi, fără excepție, am continuat să merg, să-mi fac în fiecare zi cei 10000 de pași.

Până undeva prin decembrie – ianuarie când la -11°C îmi era destul de greu să mă plimb, așa că am început să alerg ușor. Măcar mă încălzeam.

De atunci nu m-am mai oprit. Mai simt din când în când câte un deranj la genunchi, dar încet e tot mai bine. Cred că încheieturile mele încep să se obișnuiască cu alergarea.

Și de atunci alerg 5km în fiecare zi, mai puțin duminica când e zi de repaus.

Pentru a avea parte și de un plan de antrenament să alerg cumva cu un scop, mi-am propus prin februarie să mă înscriu la această cursă de 10k și m-am înscris într-un program de antrenament de pe Garmin. (da, de ziua mea, am primit și un nou ceas de la soția mea, care m-a văzut pus pe alergare – Garmin Instinct 2). Program pe care l-am urmat cu strictețe în zilele de marți, joi și sâmbătă, (eu l-am ales pe Jeff) în rest am avut niște alergări ușoare, în general.

Cam asta-i povestea. În mare totul a plecat de la vecina, apoi am alergat pentru a face mai repede cei 10000 de pași.

Sâmbătă la cros am avut parte de cea mai bună alergare a mea. M-am hotărât să nu plec tare de la început și am putut să mă țin de treaba asta. Totul cu ajutorul ceasului. I-am spus că vreau să termin sub 1 oră, în condițiile în care de regulă am termina cel mai bine în 1 oră și 2 minute, și ceasul m-a ținut în permanență la curent cu ritmul pe care-l am și cu cât sunt în plus față de ce mi-am propus. La final am terminat în 00:56:28. Am fost și sunt super încântat.

Pentru alții probabil este un fleac, dar pentru mine este mare lucru.

Și acum să vă zic de eveniment. Cum a fost primul meu astfel de eveniment a fost o surpriză plăcută. O atmosferă super mișto, oameni faini cu toții. Plutea în aer o energie foarte mișto, practic am alergat toată distanța fără să simt urmă de oboseală așa cum mai simt când alerg singur pe străzi. 20% din energie cred că vine de la cei din jur, de la publicul minunat care ne-a încurajat pe parcursul întregii curse. Unul n-a fost care să țipe “ați blocat tot orașul, mergeți și alergați în parc”

Mă bucur și pentru că am convins încă 2 oameni să alerge, o vecină (culmea o a 3-a vecină, niciuna din cele 2 de care vă ziceam la început) și un coleg de birou.

În toamnă am să mă duc iar, să văd dacă tot la 10k sau la 21. Încă mă gândesc și încerc să văd dacă am cu cine să merg la 21. Parcă n-aș merge chiar de unul singur, dar… cine știe, vedem. Aș vrea să merg la 21, dar pregătirea o să fie mai de durată probabil, alergări mai lungi de 5km și nush cum am timp, că totuși timpul este o problema.

Mai jos niște poze, să rămână undeva.

Faceți sport. E bine. Eu mă simt mult mai bine, nu că înainte mă simțeam rău, dar acum sunt mai ok, mai fresh. Sunt mai bine :) Și sunt un exemplu pentru fii-miu, chiar m-a rugat să-l iau cu mine la o alergare de 5km. Nici nu știți cât de mândru am fost pentru că a vrut și el și apoi pentru că a putut. Nu-i ușor 5km, chiar dacă de pe margine așa pare.