Jurnal de călătorie, Tokyo, ziua 4 – Zi perfectă (sau aproape perfectă)

Astăzi am avut o zi pe gustul meu, am vizitat grădinile palatului imperial și am rătăcit pe străduțe.

Început:

A sunat alarmă la 9, dar am mai închis ochii 5 min… și o oră jumătate, dar eu zic că e bine. Până plecăm, ne obișnuim cu oră Japoniei, sunt sigură ;)

Am făcut greșeală să plecăm nemâncați și mi-au auzit urechile numai “pizza au aici? dar aici? de aici nu vreau nimic, nu vezi că nu au pizza? o să mor de foame dc nu găsim mai repede o pizza”. La 1 am dat de pizza-aleluia!!!

Programul pe ziua de azi: Tokyo Station, Palatul Imperial, Shibuya

Mi-a plăcut la nebunie zona cu gară (veche de 100 de ani), printre zgârie-norii noi din jurul ei…și complexul palatului imperial, cu grădini, ruine (și ruinele arată perfect la japonezi) și porți. E atât de ușor să-ți imaginezi aici un împărat mergând cu suita în spatele lui, iar după colț apare regina, cu suita ei…își fac plecăciuni și își continuă plimbarea împreună, schimbând amabilități despre vreme și viața la curte. Acum toată aleea e ocupată de toți servitorii care însoțesc cele 2 capete încoronate. E o mulțime colorată, în kimonouri, iar peste tot, vigilenți, sunt soldații din garda imperială. Nu am vrea să fim atacați de ninja….sau da? :)

Ah, un paznic îmi face semn să îmi continui drumul, am rămas mult în urma grupului.

Și turul se termină, dar promit să-mi continui povestea la noapte :)

Drumul spre Shibuya-cu metroul. Hă, am folosit și metroul (cu ajutor, evident). Dar serios, parcă ne descurcăm cam bine. De ce m-oi fi plâns eu oare? Începe să pară ușor…ar trebui să avem mai multă încredere în noi…

Să va explic ce înseamnă Shibuya:

if ( aveți băiat de 7 ani ) {

Înseamnă că ați văzut seria “Fast and Furious” nu o data, nu de 2 ori…ci de minim 4 ori (în plus, copilul și-a achiziționat sigur o cruce și umblă prin casă în maiou alb și cu crucea agățată de gât, să-l imite pe Dom…….). iar dacă băiatul mai e și pasionat de Japonia, filmul “Tokyo Drift” (care de fapt are cea mai slabă notă pe imdb) e văzut de minim 6 ori.

Dacă în film apare o intersecție cu o mulțime de oameni care traversează haotic în toate direcțiile, și printre ei se urmăresc 3 super-mașini, într-un drift, atunci trebuie să afli cum se numește intersecția și să o vizitezi în viață asta, neapărat!

} else {

Luați-va băiat de 7 ani, e păcat să pierdeți toată distracția :)

}

Și după ce am bifat și acest obiectiv, motiv principal de venit în Tokyo, după ce s-au cățărat băieții pe stâlpi să prindă pozele cele mai bune, după selfie în mijlocul intersecției, după ce am trecut nu o dată, nu de 2 ori, ci de 7 ori prin intersecție, iată că ni s-a făcut și foame (de pizza unora, dar m-am ținut tare și am zis că în seara asta încercăm ceva inedit-mâncare japoneză)

Meniu: ceai japonez (3 tipuri diferite), orez brun, o supă cu legumele întregi, încă 2 platouri de ceva, nu am reținut numele (evident)…în fine, ca să fiu sinceră…habar n-am ce am mâncat, dar sunt sigură 100% că nu a fost pizza

Ceaiul, oribil la început, dar după ce a venit și mâncarea, a mers la fix să alunece totul mai repede

Am experimentat mâncatul cu bețișoarele (au râs de noi tot timpul bucătarii) -dar chiar nu înțeleg de ce, că eu și alex ne-am legat bețele cu elastic și un șervețel între, eu aș zice că ne-am descurcat onorabil…doar octa poate s-a chinuit mai mult că nu avea mecanismul făcut, și a alergat mai mult legumele prin farfurie, dar discret, nu ne-am dat în spectacol

Important e că nu am cedat și nu am scos furculițele din geantă (mă plimb cu ele din România, nu se știe când ai nevoie de o furculița :D )

Plini de încredere în noi, cu burțile mai mult goale (o să oprim și la supermarket să luăm ceva de mâncare), coborâm la metrou.

Sfârșit:

Hai să ne descurcăm singuri, suntem japonezi acum: luat bilet, linia verde, platformă 1. Urcăm în metrou, mergem 2 stații. dar nu se potrivesc cu ce zice google. e momentul să întrebăm călătorii. ups, nu e bine: “go back, go back”. nicio problemă, coborâm. hai înapoi. în noul metrou: “no good, no good”. ce naiba vor ăștia. ori e bine, ori nu, sunt 2 sensuri, cât de greu poate să fie?? Coborâm după prima stație. acum nu mai știm unde suntem, ne-am zăpăcit de tot. Google nu ne mai poziționează pe stație…

Panică, panică, oameni în albastru nu găsim… ce ne facem? Ne dăm seamă că nu am plecat de acolo, mai mergem o stație

Verificăm: platformă 1, linia verde…ah, era vorba de tren, nu de metrou.

Hai să căutăm trenul…ne-am învârtit ca amețiții până am ajuns la un punct de informare, ne scot ăia afară, pierdem și biletele (alex scandalizat că plătise el bilețele și vrea să-i dea cineva înapoi 500 yeni)…într-un final aflăm că trenul era în cu totul altă zonă, altă intrare, altă stradă.

PS: jumătate din mâncarea din supermarket zace în gunoi

PPS: Cipsurile de cartofi ne-au salvat seară (în caz că nu știați, există și cipsuri de avocado-nu vă aduc, promit)

PPPS: doar Octa s-a prins ieri că e cutremur. eu am crezut că face unu drifturi :)

Guest post by Mădălina

(Mădă scrie fără diacritice, iar eu n-am avut timp să le pun pe toate, am trecut textul prin diacritice.com și dacă ceva nu e bine, de acolo se trage)