Jurnal de călătorie, Tokyo, ziua 2 – Primele impresii

Ș’am plecat să colindam, pe la 6-7 seara, cu rucsacul plin cu eugenii, ca să nu mai pierdem 1 ora în supermarket, pentru un pachet de biscuiți, cu aplicațiile lu Octa de tradus japoneza, să nu cumva să mâncăm nesănătos pe aici. (da, recomand aplicația: era un indicator langa un teren de baseball, cu o poză gen atenție să nu te lovească mingea în cap, iar sub poză, traducerea cu aplicația îi tot dădea înainte cu atenție la lilieci)

Îmi place Tokyo: îmi plac clădirile, îmi plac pomii (bonsai uriași), florile, pietrele, ciripitul păsărelelor (suspectez totusi că era muzica în boxe, că ploua și păsărelele cântau și cântau), faptul ca nu sunt mașini parcate pe strada. O să-i urmăresc zilele astea să vad cum își fac mașinile să dispară ;)

Oriunde te duci, găsești ceva interesant de văzut, fie ca e un robot uriaș in fata unui mall, fie un mic câmp de lalele cu alei șerpuite, fie copaci cu crengile încolăcite, să sfideze natura.

Aici vezi un cartier de zgârie-nori, la următoarea stație sunt căsuțe micuțe, unice, mai mândre ca uriașii lor vecini.

Jos ai străzi cu mașini, pe un nivel mai sus vezi trenurile torcând pe șine, iar peste toate sunt treceri de pietoni, care par mai degrabă parcuri suspendate.

Iar ploaia scoate și mai mult în evidentă frumusețea orașului, totul strălucește sub luminițe și spoturi bine așezate.

Imi plac chiar și oamenii în costume (fie ca sunt elevi, fie ca sunt “corporatiști”), mie îmi plac.

Au schimbat chimonourile pe costume :)

(sfaturi pentru băieți: dacă vreti să fiti cool, se poartă gențile mari, shopper – sigur au prietenele voastre ceva de genul și puteți împrumuta :P)

Lui Șerb nu-i recomand Tokyo: “japonezii sunt niste triști”! astăzi nu am vazut haine colorate (totul este în alb și negru, iar ici-colo albastru inchis).

Ah…și era să uit: pe la 9 și puțin, eram într-un mall, 2 etaje cu restaurante de mâncare și începe Octa studiul… ce să mâncăm? Ce să mâncăm?

Dupa aproape o ora, alege: cea mai tare pizza din tot mall-ul, dar, surpriză: s-a închis, nu ne mai primesc.

Ok, merge și pizza de pe locul 2! Fugim repede să dăm comanda, că parcă văd că și de seară mănânc tot eugenii ;)

Și ajung la transport….TRANSPORTUL: ne-am pregătit de acasă, am studiat – pe net toata lumea zice ca e super simplu, (noi nu am înțeles nimic, evident) până la urmă am zis ca avem experiență (doar ne-am plimbat noi cu cămilele prin Sahara, ce înseamnă un metrou în Tokyo?) și ne descurcăm la fața locului…

Suntem total pierduți!

Am plecat cu ideea că transportul e scump și trebuie să găsim soluții să optimizăm cheltuielile. Ce să optimizezi??? Nici măcar nu știm dacă folosim metrou, sau tren, sau ce linie. Până la urmă… mergem cât avem bani :))

Azi, oricum, ne-am descurcat până la urmă: am avut de mers doar o statie :D

Final: ziua s-a încheiat de mult (la noi e ora 2 noaptea), noi vrem să dormim, iar Alex vrea să facem judo.

PS: cam o treime din oameni poarta măști peste gură și nas. Știți voi ceva? E vreo boală pe aici și trebuie să ne ferim? Dacă ar ști ei ca înainte să venim am avut streptococ, ar fi un procent de 100% mascați… sau ne-ar băga în carantină :)

PSS: mâine Octa vrea să ceara unuia sacoul, cravata și masca, să își facă poza pentru colecție :P

Sayonara

Guest post by Mădălina