Calcat de tramvai sub ochii mei

Imi luasem sotia de la munca si incepeam vacanta de sarbatori. Eram pe undeva pe langa cimitirul Belu, ne indreptam spre Berceni unde voiam sa lasam acasa o colega de-a Danei.

Stateam la semafor. Pe stanga un refugiu de tramvai pe dreapata un trotuar. Pe trotuar Dana imi arata un cetatean care se clatina ingrozitor de mult. Era baut destul de bine, probabil sarbatorise si el cu colegii ultima zi de munca din acest an.

Se face verde. In acel moment cetateanul (undeva la vreo 50 de ani) tasneste, cu greu tinandu-se pe picioare, prin fata masinii mele. Nu apucasem sa pornesc de pe loc, nu apucase nici cel care era langa mine, de pe banda a doua.

Ma uit in stanga si vad motivul pentru care omul a tasnit asa. Venea tramvaiul si voia sa-l prinda, probabil sa ajunga si el acasa pentru ca ora era destul de inaintata. Era undeva pe la 9 seara.

Traverseaza strada, si in momentul in care paseste pe refugiul tramvaiului se impiedica si cade. Se sprijina de tramvaiul care tocmai intrase in statie, dar care nu apucase sa opreasca. Cade in timp ce se sprijinea in continuare de el. Ajunge cu pricioarele sub tramvai si se fereste de primul rand de roti ce trec pe langa el. Din pacate tramvaiul inca nu a reusit sa opreasca iar urmatorul rand de roti au trecut peste picioarele omului de care va povestesc.

O imagine pe care nu as vrea sa o mai vad vreodata in viata, o senzatie ce nu poate fi descrisa in cuvinte.

L-am vazut pe vatman care incerca cu disperare sa ajunga cat mai repede la cel cazut, am vazut oamenii care erau pe acolo cum au sarit sa ii acorde primul ajutor. Toate s-au intamplat intr-o fractiue de secunda si totusi cu incetinatorul in capul meu.

N-am mai fost bun de nimic ore in sir. Imi tremurau picioarele de abia mai puteam sa conduc. Inca am imaginea in fata si nu se stie cand am sa scap de ea.

Concluzii… o fractiune de secunda este distanta dintre un om normal si unul nenorocit pe viata, doar o fractiune de secunda.

Adevarat este ca in acest caz alcoolul a avut, probabil, un cuvant important de spus, dar astea se puteau intampla si unei persoane care n-a pus niciodata alcool in gura, o secunda de neatentie si ai ramas nenorocit pe viata, sau poate chiar mort.

Este cazul sa fim mai atenti, mai ales in trafic, fie ca suntem pietoni fie ca ne aflam la volan.

Cat despre vatman… nu vreau sa stiu cum a dormit azi noapte, nu vreau sa stiu cum o sa doarma de acum inainte. Posibil ca el sa fi vazut mai multe asemenea lucruri si sa fie mai tari ca mine, posibil, dar totusi nu cred ca te poti obisnui cu asa ceva.