Mariage a Paris – un exemplu elocvent de teapa

Articol scris de Andreea T.

Povestea trebuia sa fie simpla. Sau ma rog, pe atat de simplu este pentru o mireasa sa isi gaseasca rochia mult visata.

Eu reusisem sa trec de “obstacolul” asta si mi se parea ireal cat de repede am rezolvat chestiunea. Si ca in orice poveste unde ceva “e prea frumos ca sa fie adevarat”, au inceput si problemele.

Sa incepem cu inceputul: am fost la un targ de nunti, mi-am vazut rochia visurilor, am probat-o, am discutat cu fetele – foarte serviabile de altfel – de la Mariage a Paris, mi-au luat masurile si am dat comanda.

Cateva saptamani mai tarziu m-am dus la proba. Prima surpriza pe care mi-o pregatisera cei de acolo a fost o rochie cu 2 numere mai mica. S-au scuzat, au promis ca se rezolva in cel mai scurt timp posibil si dupa ce am pus totul pe seama unei greseli nevinovate, am plecat de acolo cu speranta.

Primesc din nou un telefon care ma anunta ca problema s-a remediat si ca rochia este in perfecta stare si pot sa merg la proba. Eram atat de increzatoare ca totul s-a rezolvat incat chiar imi propusesem sa aman acest moment, mai ales pe seama lipsei de spatiu din casa.

Din fericire, am o mama foarte insistenta, asa ca pana la urma m-am lasat induplecata sa ma duc la proba.

Si acum am avut parte de surpriza numarul 2: rochia era intr-o stare jalnica. Nefinisata, cu un alt tip de dantela decat cel ales de mine, practic nu era rochia pentru care platisem deja un avans de 400 euro si pentru care as mai fi (avut) de dat inca 600.

Va puteti imagina cam in ce termeni poti sa ajungi sa discuti cu niste oameni care nu inteleg ca, nerespectandu-si obligatiile, iti strica atat dispozitia, dar si, foarte posibil, ziua nuntii.

Pe scurt, numai ce nu mi-au zis ca sunt nebuna pe fata, pentru ca acuzatii am primit din belsug: ca asa am vrut-o eu de fapt (doar stim ca orice mireasa isi doreste o rochie nefinisata), ca aia e de fapt dantela pe care am ales-o eu si cate si mai cate.

In cele din urma, dupa ce patroana, cu care noi tot insistam sa stam de vorba, s-a dat pierduta in ceata, pe motiv ca e la nu stiu ce targuri internationale – probabil ca unele inchipuite, ca la cum lucreaza mi-e greu sa cred ca are credibilitate pe undeva – si ca nu poate fi contactata, am primit noi promisiuni de rezolvare.

Zis si nefacut. Cu 3 saptamani inaintea nuntii, le fac din nou o vizita prietenilor de la Mariage a Paris. Puteti sa va imaginati ca la acesti oameni ti se demonstreaza ca se poate si mai rau? De la oribil la “doamne fereste”, de la dizgratios la odios.

Cu putina energie pe care o mai aveam dupa lungi certuri si discutii in care le explicam ca nu e normal ca o rochie sa fie mai lunga pe laterale si ca nu se poate sa nu ai cusaturile altfel decat impecabile, m-am asezat pe canapeaua lor si m-am pus pe plans.

Rochia visurilor mele nu mai exista decat intr-o vaga amintire.

Astea sunt serviciile oferite de teparii de la Mariage a Paris.

Ca o completare la cele de mai sus, vreau sa va spun ca nu sunt de departe un caz singular. Ieri, in disperare de cauza am vizitat nenumarate saloane cu rochii de mireasa. Fiecare dintre reprezentantele de acolo mi-a spus ca le vin zeci de mirese disperate dupa ce iau teapa in stilul Mariage a Paris. Ba mai mult, am inteles ca fufa-sefa-de-maghernita-cu-pretentii-de-boutique-exclusivist nu are niciun model original de rochie, asa cum pretinde, ci ca sunt toate copii dupa modele celebre. Hmmm, deci se pare ca pana la urma functioneaza si afacerile in care oamenii pretind ca iti trimit in lucru rochia in nu stiu ce ateliere din Londra, sub supravegherea atenta a celebrului designer Richard Sherman (care din ce am gasit pe net, creeaza costume pentru filme, nefiind renumit pentru faptul ca ar face fericite miresele, croindu-le rochite).

Aceeasi fufeta le-a transmis vanzatoarelor ca “trebuiau sa apese butonul de  panica, sa vina BGS-ul” cand eu tipam la ele. Pentru ca, nu-i asa, o mireasa care plange de disperare e extrem de periculoasa.

Nu m-ar mira sa aflu ca rochiile expuse de ei sunt cumparate de la alte case de moda si folosite pentru a te atrage intr-un miraj, ca mai apoi sa aiba cei de acolo “grija” sa nu care cumva sa iti iasa ceva de calitate.

Asadar, NU riscati sa va stricati ziua nuntii alegand Mariage a Paris. Chiar nu merita.

Din nefericire, pe forumuri si bloguri sunt prea putine informatii despre ei, asta fiind si motivul pentru care am profitat de invitatia lui Cristi de a scrie despre ei.

Mai jos aveti poze facute cu telefonul, nu-s foarte clare, dar macar va puteti face o idee despre ce rochie mi-au facut mine. Tineti minte, rochia trebuia sa arate asa cum vedeti poza de la inceputul articolului.