Ce-a fost inainte sa te cunosc, nu ma intereseaza aproape deloc

Nu chiar deloc, dar nu ma prea intereseaza.

Am citit postul Andreei (cititi-l si voi ca sa intelegeti despre ce vorbesc) si pe de-o parte ii dau dreptate, stiu ca ceea ce scrie acolo este adevarat.

Dar hai sa nu generalizam, poate mai sunt printre noi musterii care atunci cand isi fac o noua relatie, sau poate doar atunci cand simt ca relatia lor se consolideaza, procedeaza ca la impartasanie si incep sa le spuna jumatatilor tot trecutul lor. Cu bune si rele ca fata sa stie.

Apoi, mai sunt unii care evita sa-si povesteasca toata viata, sau unii care povestesc vrute si nevrute din trectuul lor amoros, dar evita sa aduca aminte de chestiile ce nu ii avantajeaza, sau pur si simplu nici macar ei nu sunt mandri de anumite lucruri, si le evita.

Este clar ca fiecare dintre noi am facut la un moment dat niste lucruri, sau am avut niste momente pe care incercam sa le lasam ascunse undeva in trecutul nostru. Am fost penibili in anumite momente, sa zicem.

Pe de alta parte ,cred ca nici nu v-ar conveni sa va povestim totul. Sunt situatii in care lucrurile ar putea fi percepute cumva comparativ, pentru ca asa este firea omului sa faca, sa compare, si sunt situatii in care voi, jumatatile noastre, v-ati simti inferioare fostelor noastre.

Sau ati vrea sa auziti ce bine facea fosta o anumita treaba pe care voi nu o faceti, pentru ca deh, oamenii sunt diferiti, exceleza poate in unele lucruri dar au deficiente in altele.

Ar fi chestii care v-ar marca si le-ati purta in suflet toata viata, si ce rost are?

Fiecare relatie noua este un nou inceput, relatiile sunt diferite, oamenii sunt diferiti.

Va povestim ceea ce credem ca este de povestit si tacem cand este vorba de ceva ce nu vrem sa va povestim, sau ceva ce ,daca v-am povesti ,v-ar face sa va simtiti inferioare.

Si invers este la fel.

La fel faceti si voi, ne povestiti ceea ce vreti voi si aveti grija sa va controlati foarte bine cuvintele, pentru a nu lasa nicio urma de interpretare. La voi este o problema pana si numarul fostilor, va pune cumva intr-o lumina proasta in fata noastra. Si nu-i asa, fiecare cu trecutul lui, iar daca am ales sa am o relatie cu tine imi asum asta. Nu ma priveste (cu toate ca prin natura umana curiozitatea ma roade) ceea ce ai facut cu fostii tai prieteni.

Pama la urma toti avem secretele noastre, mai mici sau mai mari.

In general stiti totul despre noi, ne place noua sa va povestim trecutul, mult mai mult decat va place voua. Noi o facem din placere, dar pana la punctele alea pe care nu vrea sa le atingem. Si nu le atingem din doua motive, ori vrem sa va protejam, ori ne este jena de un anumit lucru/moment.

Aaa, se mai intampla ca aceste adevaruri sa iasa la iveala, asta este, ar trebui sa recunoastem, una este sa preferam sa tacem cand este vorba de ceva si alta este sa minti. Minciuna nu este frumoasa, si nici nu are picioare lungi.

Daca gresesc va rog sa ma corectati, eu am vorbit din punctul meu de vedere si tind sa cred ca al oricarui alt barbat, bine, poate cu unele exceptii.

So, o lasam asa, lasam trecutului ceea ce este al trecutului, sau trebuie sa-l readucem neaparat in discutie?

[sursa poza]