Cu colegii la Sinaia

De cand lucram impreuna (si sunt vreo 7-8 ani) n-am fost niciodata plecati pe undeva impreuna. Am stabilit de cateva saptamani sa mergem la munte weekendul asta si bine am facut. Probabil am ales cel mai bun weekend cu putinta.

Am ales Sinaia, desi dupa cum stiti mie nu prea imi place, dar na, hai sa fie aproape, sa ajunga toata lumea usor si sa nu pierdem nici prea mult timp de drum.

In doua ore am fost acolo.

Cand am ajuns, cum am inceput sa urcam spre cota 1400, am dat de zapada. Nu multa, dar cat sa acopere gri-ul :)

Ne-am cazat la Popasul Haiducilor si ne-am apucat de chef. Am terminat desul de repede, pe la 5 dimineata, inainte de a se crapa de ziua si apoi ne-am culcat pentru ca a doua zi urma sa ne trezim devreme.  Pe la 14 :)

Peste noapte a mai nins ceva, am gasit Fortosul acoperit cu un strat subtire de zapada.

Pentru ca nu suntem foarte sportivi, nici eu nici Dana, am zis sa mergem spre Cota 1400 cu masina. Toata lumea a vrut pe jos, noi am zis ca mergem cu masina. Era mai usor asa :)

Si pana la urma bine am facut ca am mers cu masina. Cei plecati pe jos n-au mai ajuns la Cota. Era totusi destul de mult de mers. 7km nu sunt de ici de colo pentru niste oameni nu foarte sportivi :P

Macar eu am recunoscut ca nu pot sa merg pe jos, dar ei Batman, Batman :)

Am avut noroc de un peisaj foarte frumos spre Cota, drumul bun si liber.

Bine, fara cauciucuri de iarna nu cred ca ajungeam acolo, asa ca va sfatuiesc si pe voi sa nu incercati. Sunt lucruri pe care este bine sa le faceti asa cum trebuie, sa nu va aventurati pe munti cu gume de vara, pentru ca vorba lui Base, iarna chiar nu este ca vara.

La coborare am luat niste colegi de pe drum si ne-am dus spre cabana. Am zis sa mancam ceva la Cabana Schiorilor, dar cum am schimbat doua vorbe cu trei chelneri ne-am dat seama ca nu suntem bine veniti acolo si am plecat. Sa fie ei sanatosi cu cabana lor si sa-i mai viziteze… nimeni. Daca nu stii sa vorbesti cu un turist, la ce naiba te mai faci chelner?

Bun, sa stiti ca nu va recomand Cabana Schiorilor, din 3 chelneri cu care am discutat ne-am dat seama ca nu merita sa ramanem acolo la masa… sau poate aratam noi dubios? :)

Ne-am intors la cabana la care eram cazati, Popasul Haiducilor si am luat masa acolo. Am mancat forte bine iar personalul ne-a tratat asa cum este normal sa tratezi un turist. Si nu doar la masa. Cate zile am stat acolo ne-am simtit super bine.

Chiar daca la 23 inchideau barul ne-au lasat in restaurant sa petrecem pana la ce ora doream noi. N-au zis sa nu ne aducem bautura din alta parte, n-au zis nimic, au facut tot posibilul ca noi sa ne simtim bine.

Camerele sunt super ok, noi am avut noroc sa prindem chiar una cu baldachin. In rest, camerele erau frumoase si curate.

Va recomand Popasul Haiducilor, este un loc in care o sa va simtiti cu siguranta bine, iar ca bani, camera a costat 110 lei pe noapte.

Bun, sa revenim la poveste :)

Dupa masa ne-am apucat de petrecut. Ne-am jucat niste jocuri noi pentru mine, care chiar mi-au placut si probabil o sa ma mai joc si de acum inainte. Este vorba de “Ce incape intr-un geamantan” si “Mafia”. A iesit super distractie.

Pe la 5 dimineata, inainte de a merge la culcare, noi 3 care am mai rezistat, am zis sa iesim afara sa facem un om de zapada. Si l-am facut. Chiar daca nu arata ca un om de zapada, va dati seama, la 5 dimineata nu prea mai eram in forma pentru asa cava.

Am avut parte de prima zapda pe pe anul acesta.

Cu toate ca era foarte frumos, am inceput sa ne facem griji pentru drumul ce-l aveam de facut spre casa.

Erau undeva la 30cm de zapada la 5 dimineata si ningea in continuare ca-n povesti.

Cand ne-am trezit… am gasit vreo 60-80 cm de zapda.

Cum plugul nu a ajuns pe acolo, cei de la cabana au dat zapada la o parte cu lopata. Au facut un culoar, atat cat sa incapem cu masinile pana in drumul principal. Principal este totusi mult spus, sa ajungem in drumul care coboara de la Cota.

Si am reusit.

Nu ma asteptam sa am niste cauciucuri chiar asa de bune. (Michelin Alpina 4) N-am derapat nici macat o data, au mers perfect prin zapda nu tocmai curatata.

Dupa cateva ambuteiaje, cateva ajutoare date masinii cu tractiune spate, am reusit sa coboram cu totii cu bine pana in DN1.

Apoi drumul a fost curatat si am ajuns la Bucuresti intr-un timp foarte bun.

Cam asta a fost prima noastra iesire. A fost foarte misto, ne-am simtit bine ai am avut parte de o prima zapada adevarata din acest an. Probabil astfel de iesiri o sa mai urmeze pentru ca ne-am simtit chiar bine.

Sper sa vad zapada asta si pe strazile Bucurestiului, cat de curand, pentru ca imi este tare dor de ea.