Intr-o relatie, unul din cei doi se indeparteaza de prieteni.
Si as putea sa spun fara sa gresesc (prea mult) ca ea este cea care se indeparteaza de prietenii/prietenele ei.
De-a lungul timpului am avut tot felul de relatii si pe baza acestor experiente pot sa spun ca unul dintre cei doi, se indeparteaza de prietenii ce-i avea inainte de relatie.
Inainte, fiecare dintre cei doi avea un grup apropiat de prieteni, un grup cu care se intalnea destul de des, cu care pleca in tot felul de excursii mai lungi sau mai scurte, mergeau in cluburi, baruri, parcuri, etc. Erau acei prieteni care formau o gasca.
In momentul in care se formeaza un cuplu in afara grupului, de obicei, se intampla ca relatiile cu gasca sa se mai indeparteze.
M-am uitat si la prietenii din jurul meu si pot sa afirm ca fetele sunt cele care renunta la prietenele apropiate pentru ca ulterior sa se incadreze perfect in gasca iubitului. Se formeaza un nou grup de prieteni, dar acesta vine in 90% din cazuri din partea lui (as putea sa spun 100% din cazurile pe care le cunosc dar sa spunem ca mai sunt si exceptii).
Iar alegerile astea nu sunt deloc fortate, vin foarte natural.
De aici ce concluzie pot sa trag?
Trag concluzia ca prieteniile fetelor sunt prietenii bazate pe umplerea timpului. Hai sa fim prietene acum ca nu prea am alte variante, ca atunci cand o sa-mi gasesc un iubit, o sa renunt la tine foarte usor. Sa fie oare asa cum pare? Sa fie prieteniile fetelor bazate mai mult pe interes?
Sau prieteniile baietilor sunt mai strans realizate?
Tin sa te contrazic… Nu ca n-ar fi si cazuri in care e asa cum spui tu. Dar depinde, in general, cine e mai dedicat ,,cuplului” atunci cand se intampla asta, cine e mai dispus sa faca compromisul.
In cazul meu, de exemplu, s-au rarit ambele relatii cu gastile, dar nu s-au canibalizat intre ele. Suntem, probabil, in cautare de noi prieteni – unii care sa se muleze pe ce facem noi doi, unde vrem sa meregem in vacante si cand etc. Insa grupurile cu care iesim sunt doua, sunt aceleasi – uneori se intalnesc, desi nu s-au imprietenit neaparat intre ei….
Eu am prietenii mei, iar sotul meu ii are pe ai lui – chiar daca acum fiecare face parte cate putin din gasca celuilalt. Se intampla uneori sa iesim si separat (nu fortat, ci in mod natural).
E adevarat ca ne-am transformat, dar in sensul ca petrecem destul de mult timp noi doi, impreuna, plecam impreuna in vacante, nu avem rabdare (si probabil nici nevoie) sa mai adunam oameni in jurul nostru pentru asta… Dar prietenii mei (care, btw, sunt partial barbati, partial femei) si prietenii lui (care, btw, sunt partial barbati, partial femei), aia importanti, au ramas aceiasi si nu pleaca nicaieri.
N-am stat să văd cum au stat lucrurile la mine, însă era o vorbă care spunea că o prietenie între două femei nu este, de fapt, decât o conjuraţie împotriva celei de-a treia :)
Si eu am observat acelasi lucru. Nu stiu daca prieteniile legate de fete sunt superficiale sau bazate pe interes (acest fapt nu este o regula si de multe ori se intampla si baietilor). Asadar, banuiesc ca motivul ar putea fi acela ca baietii se tolereaza mai greu, iar intr-un grup nou, fetele isi gasesc mai usor subiecte comune. Pe scurt cred ca prieteniile baietilor sunt mai stranse in general.
Îmi place direcția destul de răutăcioasă în care ai mers cu concluzia. hai că stau cu tine până-mi găsesc iubit…haha.
Totuși e trist că de multe ori prietenii construite în ani de zile se duc pe apa sâmbetei așa. mergând pe aceeași logică, dacă te desparți rămâi singur/ă?
Până la urmă e o alegere personală pe care tre să ți-o asumi până la capăt.
Totuși, ca să răspund și la întrebare, eu nu am renunțat la prieteniile de dinainte. Doar am învățat să îmi împart timpul mai bine.
pot sa te contrazic, stii bine…dar poate eu sunt exceptia…:)
@Andrada – pai si voi cu cine iesiti in mod curent? Cand cu unii, cand cu altii? Nu aveti unii mai apropiati?
@unicornul vesel – nu zice nimeni ca “fetele renunta la prietenie” cum nici baietii nu cred ca renunta. Doar ca o mai raresc cu prietenele ce erau inaintea iubitului :) si isi aporpie mai mult prietenii lui.
“mergând pe aceeași logică, dacă te desparți rămâi singur/ă?” – din pacate cei care renunta la prieteni pentru noul iubit (fie ca este vorba de fata sau baiat) ar trebui sa ramana singuri, dar… nu este chiar asa. Atunci prietenii aia parasiti candva iti vor intinde iar o mana de ajutor, pentru ca d’aia sunt prieteni. Acum depinde si de cate ori i-ai dezamagit.
@crisa – pana la urma probabil ca tu ai tras concluzia cel mai bine, prieteniile baietilor sunt mai stranse.
@anca – Tu nu puteai sa te indepartezi de mine :P In plus, la tine este o alta discutie, putin mai complicata, avand in vedere subiectul, la tine intervin si alte detalii. Dar… este foarte posibil ca acum lucrurile sa revina in normal si pentru tine, ramane de vazut ;)
Iesim cand cu unii, cand cu altii, cand separat, dupa cum spuneam.
Uneori ii chemam in vizita – si pe unii si pe altii.
Nu trebuie sa fie aceiasi trei oameni cu care iesim mereu. Sambata asta, de exemplu, au fost in vizita prietenii mei. Ai lui erau ocupati, ca i-am chemat si pe ei. Acum o saptamana am iesit intr-um club cu prietenii lui. Uneori seara vin in vizita 2-3 prieteni ai lui, in timp ce eu ies la o cafea cu prieteni ai mei.
Uneori eu ma duc acasa si el iese cu prietenii lui (nu ca n-as avea voie, dar simt ca as aparea doar de dragul de a nu sta acasa si parca mai bine as vedea un film).
Nu cred ca datorez monogamie prietenilor mei – nu inteleg care-i drama daca saptamana asta hotarasc sa ies in alta parte, unde lor nu le place, cu prietenii lui si daca saptamana viitoare merg in vizita la unul dintre ei si cu ocazia asta ne vedem toti (de exemplu).
Prieteniile astea de care vorbesc eu n-au nevoie de frecventa de intalnire o data la doua zile pentru a exista.Sunt niste conversatii pe care le poti relua oricand si simti ca nu s-au intrerupt niciodata.
Ah, plus ca nu e vorba de niste femei (eu n-am functionat neaparat in regim sex and the city, dupa cum spuneam in primul comentariu). Gasca mea initiala era formata din trei fete si un baiat. Una dintre fete a disparut (conform principiului enuntat de tine). Am ramas doua fete si un baiat. Fiecare dintre noi are acum cuplul lui. Grupul inca exista, doar ca pentru fiecare e prioritara relatia de cuplu. Cu toate astea coexista (grupul si relatiile de cuplu) de vreo 6 anisori asa (ma refer la formarea primului cuplu care a fost al uneia dintre fete, si nu al baiatului).
La nucleul asta se adauga din timp in timp cate un personaj nou – care ramane sau nu in grup.
Vlad are prietenii lui la care n-o sa renunte daca din cand in cand iese cu prietenii mei.
Si da, se intampla sa iesim cu totii in acelasi club.
In afara de prietenii astia eu mai am si alti prieteni, foarte vechi. Am doi prieteni din clasa 1 (!!!) – un baiat si o fata. Fiecare are cuplul lui. Prieteniile noastre exista indiferent cat de des ne vedem (eu zic ca ne vedem rezonabil de des avand in vedere in ce fel arata viata in ziua de azi.
Rezumat: renunta la prieteni cel ce nu a avut relatii solide. Posibil ca asta sa se intample mai des in cazul femeilor. Amendament: nu intotdeauna prietenii sunt de acelasi sex si vorbesc foarte serios si da, chiar cred ce spun.
La mine e exact invers, eu am renuntat la anumiti amici care nu erau importanti, nu aveam aceleasi interese sau subiecte de discutii. Am pastrat minimul necesar si pe care ma pot baza.
Intr-adevar, cand sunt intr-o relatie (serioasa, de lunga durata) cumva prieteniile mele se mai…racesc. Poate si din faptul ca am prietene tot casatorite, la casa lor, ceea ce inseamna ca si la ele e cam aceeasi situatie. Nu cred ca prieteniile fetelor sunt “de suprafata” sau “pe interes”, cred ca sunt mai rare, dar mai intense. Nu am fost niciodata o social butterfly, asa ca …oricum ne vedeam la un ceai sau o inghetata sa mai “catch up”. Acum ne vedem mai rar si …barfim mai mult atunci :))
Cunosc un exemplu contrar. Unul din prietenii mei cei mai buni a les să se distanţeze de mine şi ceilalţi prieteni din pricina noii relaţii.